Islam – „HAZRAT ALI” (II)

LUPTĂTOR ALĂTURI DE PROFET

Ali a fost în primele rânduri în toate bătăliile pe care Mahomed a trebuit să le ducă împotriva adversarilor săi arabi sau a triburilor evreiești. Fără să piardă o singură luptă, Ali a dobândit repede faima că era invincibil. Pentru ca adversarii să îndrăznească să-l atace în timpul confruntărilor, s-a văzut obligat să se deghizeze. Mahomed i-a dat numele de Assad Allah, Leul lui Dumnezeu.

La prima luptă din oaza Badr, Mahomed l-a desemnat să ia parte la duelul tradițional în care se înfruntau eroii fiecărei armate. Ali s-a debarasat imediat de adversarul său și a ucis, în timpul bătăliei care a urmat, nu mai puțin de treizeci și șase luptători din cei mai valoroși.

În luptele de la Uhud, în vreme ce apărătorii Profetului erau înfrânți și mulți o luau la fugă, Ali a alergat spre Mahomed pentru a-l proteja și a respins două batalioane de atacanți cu atâta vigoare încât a fost lăudat de îngeri ale căror voci s-au făcut auzite: „Thulfiqar este singura spadă adevărată, și Ali e unicul erou”.

Ali a avut șaisprezece răni, dintre care patru atât de grave încât a fost pe punctul de a cădea de pe cal. Arhanghelul Gavril a lăudat față de Profet curajul și devotamentul fierbinte al lui Ali în momentele în care toți ceilalți îl părăsiseră. Profetul i-a spus atunci lui Gavril: „Nu sunt surprins ! Ali vine din mine și eu vin din el, adică fiecare din noi este o parte a aceleiași lumini cerești”.

În timpul atacului cetății evreiești de la Khaybar, Ali l-a înfruntat pe eroul evreu Mahrab de care nimeni nu îndrăznea să se apropie din cauza staturii sale uriașe. Pentru a-l intimida, Ali i-a amintit lui Mahrab un vis recent pe care acesta îl avusese, și anume că un leu puternic îl sfâșia în bucăți. Cuvintele și-au făcut efectul și Ali a observat că adversarul său începuse să tremure. Mahrab a încercat să-i dea o lovitură lui Ali cu lancea sa cu trei vârfuri. Ali a eschivat cu măiestrie atacul și înainte ca potrivnicul lui să se poată acoperi, i-a dat o lovitură cu sabia sa irezistibilă, Thulfiqar, care a spintecat în două scutul adversarului, a trecut prin turbanul dublu și casca impenetrabilă, i-a despicat capul și a coborât până la piept. Acesta a căzut neînsuflețit la pământ, iar învingătorul și-a anunțat victoria prin strigătul său obișnuit: „Allah hu Akbar” (Dumnezeu este mare). Îndrăzneala lui Ali, „Leul lui Dumnezeu” a continuat să se manifeste în fiecare bătălie iar Mahomed a declarat că faptele eroice ale lui Ali erau mai meritorii chiar decât actele de pietate săvârșite de adepții săi până la sfârșitul lumii.

ULTIMELE CLIPE ALE PROFETULUI

Puțin înaintea morții, Mahomed își chemă discipolii pentru a le ține ultima predică: „Vă las două mari precepte, fiecare depășindu-l pe celălalt: acestea sunt Sfântul Coran și sfânta mea progenitură, Ali, Fatima, Hassan și Hussein. Aveți grijă cum vă purtați față de ei după dispariția mea”.

Luă atunci mâna lui Ali în mâna sa, și ridicând-o în sus, strigă: „Cel al cărui stăpân sunt, îl are și pe Ali drept stăpân. Fie ca Dumnezeu să-i ajute pe cei ce-l ajută pe Ali și să le fie dușman celor ce devin dușmani lui Ali”.
După ce repetă această declarație de trei ori, coborî de pe platformă îl așeză pe Ali în cortul său unde oamenii veniră să-l felicite.

Câteva ore înainte de a muri, Mahomed îi chemă pe Fatima, Hassan și Hussein. Hassan își puse fața pe cea a Profetului și Hussein pe pieptul acestuia. Cei doi copii dragi, pe care nu a încetat să-i mângâie la pieptul său, începură să plângă și să strige cu atâta tristețe încât toți cei de față văzură lacrimile ce li se iviră în ochi.

Profetul îi strânse și îi îmbrățișă cu multă dragoste și porunci tuturor celor prezenți să-i trateze, ca și pe mama lor, cu multă dragoste și respect, exact așa cum făcea el. Apoi îl chemă pe Ali care se așeză lângă pat. Ii luă capul sub mantia care îi acoperea pe amândoi până când Ali își scoase capul pentru a anunța moartea Trimisului lui Dumnezeu.

SUCCESIUNEA

În vreme ce Ali stătea în preajma trupului pentru ca acesta să fie spălat ritual și îngropat, a fost pus la cale un complot pentru alegerea succesorului Profetului. Dintre cei care erau de față a fost ales Abu Bakr, însoțitorul Profetului. În acest fel a fost nesocotită voința Profetului la numai 24 de ore după moartea sa, iar Islamul a fost cuprins de îndată de fanatism și violență.

Abu Bakr l-a trimis pe Omar pentru a-l sili pe Ali să-i facă jurământul de supunere, ceea ce Ali a refuzat. Negăsindu-l pe Ali, Omar a început să incendieze casa Fatimei care a ieșit pentru a-i cere socoteală de fapta lui. Omar îi răspunse că dacă nu vor face jurământ de supunere va da foc casei. Atunci Fatima i-a cerut lui Abu Bakr să-i restituie moștenirea, ceea ce el a refuzat. Fatima a fost atât de nemulțumită de Abu Bakr încât nu i-a mai adresat cuvântul niciodată. Atunci când ea a murit, la șase luni după Mahomed, potrivit ultimei sale dorințe, Abu Bakr nu a fost admis să asiste la funeralii. Într-o zi pe când Abu Bakr se afla pe jilțul Trimisului lui Dumnezeu, Hassan i s-a adresat de față cu toată lumea: „Coboară de pe scaunul tatălui meu !”.

Abu Bakr, Omar și Othman (aleși ca al doilea și, respectiv al treilea calif), au fost răi conducători, lipsiți de virtuți morale, care nu au ezitat să numească în posturile cheie oameni care fuseseră multă vreme adversarii Profetului.

După moartea lui Othman, Ali a fost în sfârșit ales calif și a început o amplă purificare pentru a revoca necredincioșii care își tiranizau provinciile. El a lansat expediții în Irak și în Siria. În cursul acesteia din urmă a fost obligat, datorită lipsei de apă, să poposească împreună cu armata sa în deșertul Mesopotamiei. L-au chemat atunci pe un pustnic creștin, care trăia într-o peșteră lângă tabăra armatei, și i-au cerut să caute un puț. El l-a asigurat pe Ali că prin apropiere nu exista nici un puț, ci numai un rezervor ce nu conținea mai mult de trei găleți de apă de ploaie. Ali îi spuse atunci: „Cu toate acestea eu știu că, în vremuri îndepărtate, unii dintre profeții lui Israel au ales locul acesta și au săpat o fântână pentru rezervele lor de apă”. Pustnicul a răspuns că nu auzise de așa ceva, dar că un puț fusese astupat de multă vreme și nu mai rămăsese nici o urmă, și după o veche tradiție nimeni, afară de un profet sau un trimis al unui profet, nu-l va putea descoperi sau destupa. Tradiția arabă spune apoi că el a arătat un sul de pergament pe care un apostol al lui Christos scrisese prezicerea despre venirea lui Mahomed și redeschiderea acestui puț de către moștenitorul și succesorul său. Ali ascultă cu atenție această prezicere, apoi întorcându-se către însoțitorii lui și îndreptând degetul spre un loc anume zise: „Săpați aici”. Ei ascultară porunca și după câtăva vreme se loviră de o piatră uriașă pe care o dădură în lături cu mare greutate pentru a descoperi puțul miraculos, care oferi armatei o provizie binevenită. Complet convins, venerabilul pustnic se aruncă la picioarele lui Ali, îi îmbrățișă genunchii și nu-l mai părăsi de atunci.

În timpul califatului, Ali a manifestat calitățile sale de om drept față de intrigile, trădările și lașitățile adversarilor săi. Ali a fost asasinat de un trădător în momentul în care el însuși se hotărâse să părăsească acest pământ.

Urmând, pe rând, tatălui lor, Hassan și Hussein au luptat pentru a reda Islamului valorile stabilite de Mahomed. Hassan a fost otrăvit de soția sa care era vândută dușmanului. Hussein a fost masacrat dimpreună cu familia lui în cursul bătăliei de tristă amintire de la Kerbala.

În secolele ce au urmat, științele (matematica și astronomia) au cunoscut o dezvoltare fără precedent. Arhitectura a cunoscut și ea o revoluție odată cu edificarea monumentelor care sunt considerate minuni ale patrimoniului mondial (moscheea Suleimanye de la Istanbul, moscheea Sinanye din Damasc, ambele operele lui Sinan, arhitect iluminat de Duhul Sfânt, apoi Taj Majalul și altele). La fel s-a întâmplat și cu pictura (arta miniaturilor) și cu poezia care a cunoscut gloria unor Sanai, Attar, Rumi, Amir Khusro și mulți alții. Existența lui Ali, considerat o încarnare a Creatorului divin, nu a fost, desigur, străină de această înflorire multidirecțională a artelor, care a îmbinat minunile creativității și simțul esteticii, atribute ale chakrei Swadhisthan iluminate, guvernate de Brahmadeva.

ÎNDEMNURILE LA ACŢIUNE ALE LUI ALI

Acționați neabătuți, fixați-vă un țel, perseverați în acțiune, înarmați-vă cu răbdare, și fiți, cu adevărat, temători de Dumnezeu.

Aveți deja un țel; consacrați-vă realizării lui.

Aveți un reper la care să vă referiți.

Islamul are un scop, căutați să-l atingeți. Îndepliniți-vă îndatoririle față de Domnul și achitați-vă de obligațiile pe care vi Le-a impus.

În ziua Judecății, voi fi martorul care va aduce dovezile pentru osândă și pentru iertare.

Voi defini Islamul cum nu a făcut-o nimeni înaintea mea. Islamul este resemnare; resemnarea este certitudine; certitudinea este credință; credința este recunoștință; recunoștința este îndeplinirea îndatoririlor; îndeplinirea îndatoririlor este acțiune.

Hazrat Ali

Philip Verez