„FUNDAMENTALISM CONTRA SPIRITUALITATE”

Termenul de fundamentalism este o etichetă aplicată celor care urmează un ethos religios dogmatic, ce nu poate fi pus la îndoială.

Fundamentalismul a devenit, în vremea noastră de confuzie și haos etic, un colac de salvare pentru cei care caută o călăuză strictă și solidă în practica morală și constituie una dintre marile tragedii ale societății moderne, discrepanța sa față de adevărata spiritualitate devenind tot mai evidentă.

În India, spiritualitatea poartă numele de Yoga (de la sanscritul „a uni” comparabil cu termenul de „religie”, de la latinescul „religare” – a reuni). Yoga este procesul de unire a tuturor aspectelor personalității – fizică, emoțională și intelectuală – cu realitatea.

Fundamentalismul modern încearcă să mascheze intelectul întrebător cu reguli literale. Înțelegerea literaturii (ca și a tuturor ciudățeniilor artistice) necesită o minte deschisă, iar a pune întrebări nu înseamnă neapărat manifestarea unui dezacord cu literatura, ci are scopul dobândirii unei înțelegeri mai profunde.

Fundamentalismul reprezintă un proces de citire oarbă a Scripturilor, neglijarea afirmațiilor mai subtile ale religiei și admiterea numai a faptelor grosiere, care pot fi apreciate de înțelegerea fundamentalistă predominantă.

Spre deosebire de adevărata spiritualitate, fundamentalismul nu caută să-și pună întrebări și să-și modifice înțelegerea și paradigma obișnuită. Ideile propuse de fundamentalism sunt astfel identice adeseori cu cele obținute ulterior din Scriptură.

Fundamentalismul e o religie de conveniență și o justificare scripturală a unor păreri preconcepute având drept rezultat adoptarea unei religii superficiale. El nu reprezintă o încercare autentică de exprimare a înțelesului adevărat al Scripturilor.

Ceea ce încearcă să realizeze adevărata spiritualitate este o sinteză firească a tuturor aspectelor naturii umane, în căutarea înțelepciunii reale, și prin aceasta contrastează cu natura artificială a fundamentalismului.

Sita Nikesh