Yoga și Creștinism – „ENERGIA KUNDALINI – MANIFESTARE A DUHULUI SFÂNT”

Manifestarea Duhului Sfânt în ființa umană, este numită, de marii inițiați din India, Kundalini și este o energie care se pogoară în fetusul uman, aflat în pântecul mamei, la vârsta de două-trei luni; aici ea se localizează, în stare adormită (latentă), în vertebra de la baza șirei spinării, pe care anatomiștii o numesc (fără să știe de ce!) „osul sacru”.

În creștinismul ortodox, energia Kundalini este numită „energie necreată”. Manifestările sale (1)– descrise pe larg în scripturile sfinte, nu numai indiene, dar și în Biblie și în scrierile Sfinților Părinți – sunt bine-cunoscute yoghinilor autentici și au putut fi puse în evidență în mod obiectiv (se cunosc sute de fotografii edificatoare, unele publicate și în presa românească).

Unirea (yoga) are drept vehicul energia Kundalini, reflectarea în om a Puterii Primordiale (Adi Shakti), ceea ce în creștinism se numește Sfântul Duh. Adi Shakti este Mama Divină, iar Kundalini este, după spusele yoghinilor, „ca o mamă plină de blândețe față de copilul său”, adică spiritul omului (Atman).

„Harul lui Dumnezeu -ca o maică plină de duioșie față de copiii săi – a binevoit ca prin mijlocirea Maicii lui Dumnezeu să-ți mângâie inima întristată” spunea Sf. Serafim din Sarov (257-258) (2).

Dionisie Pseudo-Areopagitul numea manifestările lui Dumnezeu virtuți și puteri (101). „Slava Sa se arată în puterile cerești, se oglindește în om” (104).

„Iluminarea și harul dumnezeiesc și îndumnezeitor nu reprezintă ființa, ci energia lui Dumnezeu”(100) spunea Sf. Grigore Palama (Capita – physica, theologica, moralia et practica 68 și 69). Iar Sf. Vasile arăta: „Afirmând că îl cunoaștem pe Dumnezeul nostru în energiile Sale, noi nu făgăduim deloc că ne putem apropia de El chiar în ființa Sa. Căci, dacă energiile Sale pogoară până la noi, ființa Sa rămâne de neatins” (101).

„Dumnezeu creează și activează prin energiile Sale, care pătrund tot ceea ce există ” (103). „Dumnezeu a creat totul prin energiile Sale” (116). „Dumnezeu poate fi cunoscut… într-un mod nemijlocit în contemplarea tainică, în energiile Sale necreate” (128). „Dumnezeu se arată făpturilor în energiile Sale «care pogoară până la noi», după cuvântul Sf. Vasile” (110). „Sf. Vasile … pune accentul pe caracterul energetic („slavă”, „strălucire”)” (112). „Treimea rămâne în noi… prin energiile comune ale celor trei ipostasuri, adică prin har, căci așa se numesc energiile îndumnezeitoare pe care ni le comunică Sfântul Duh” (114).
„Pentru tradiția Bisericii de Răsărit, harul înseamnă… firea dumnezeiască la care participăm în energii” (192). „Ceea ce teologia apuseană denumește cu termeni de supranatural, înseamnă pentru Răsărit necreatul, energiile dumnezeiești” (115-116).
„Harul este cel care lucrează în persoane și prin persoane ca propria lor putere, puteri dumnezeiești și necreate, însușite de persoanele create în care se înfăptuiește unirea cu Dumnezeu. Căci Sfântul Duh dăruiește dumnezeirea persoanelor chemate să realizeze în ele unirea îndumnezeitoare” (220-221).

Tudor Dan

–––––
(1) a se vedea, în numărul viitor, articolul „Despre manifestările Sfântului Duh”.
(2) în paranteze sunt indicate paginile din cartea lui V. Lossky „Teologia mistică a Bisericii de Răsărit”, ed. Anastasia 1993.