Filosofie și Știință – „Dialog TAGORE – EINSTEIN : Despre FRUMOS și ADEVĂR”

Cu ocazia unui ciclu de conferințe pe care Rabindranath Tagore le-a ținut în Europa, marele scriitor și filosof indian, laureat al Premiului Nobel l-a întâlnit, în ziua de 14 iulie 1930, pe celebrul fizician Albert Einstein, laureat și el al aceleiași prestigioase distincții.

Întâlnirea a avut loc la reședința celui din urmă, de la Kaputh, cu care ocazie s-a desfășurat un dialog din care redăm mai jos câteva fragmente semnificative. Prin termenul de Om (cu majusculă) Tagore înțelegea Omul Etern, Omul Universal, adică supra-personal.

Tagore: Personalitatea infinită a Omului cuprinde Universul. Nu există nimic care să nu poată fi depășit de personalitatea umană și acest fapt dovedește că adevărul universului este adevărul uman.

Iată, ca exemplu, un fapt științific: materia este compusă din protoni și electroni, cu spații între ei; și totuși materia este solidă. În același mod umanitatea este compusă din indivizi; iar între ei există legătura raporturilor umane care conferă lumii omului o vie solidaritate. Întregul Univers este legat de noi într-un fel asemănător, este un univers uman. Am urmărit acest lucru în artă, literatură și conștiința religioasă.

Einstein: Există două concepții diferite în problema naturii Universului:

1. Lumea ca unitate dependentă de umanitate;

2. Lumea ca realitate independentă de factorul uman.

Tagore: Când universul nostru este în armonie cu Omul, veșnicia, noi îl recunoaștem ca pe o realitate, îi simțim frumusețea.

Einstein: E o concepție pur omenească asupra Universului.

Tagore: Nu pot avea o altă părere. Lumea aceasta este o lume umană – conceperea sa științifică e asemănătoare conceperii omului științific. Există o limită a rațiunii și a bucuriei care îi dă veridicitate, măsura Omului Etern ale cărui experiențe se trag din ale noastre (…)

Einstein: Adevărul, altfel spus frumusețea, nu este independentă de om ?

Tagore: Nu.

Einstein: Deci, dacă n-ar fi existat mai multe ființe umane, Apollo din Belvedere ar fi încetat să fie frumos ?

Tagore: Da.

Einstein: Sunt de acord cu această concepție despre frumusețe, dar nu și în ce privește adevărul.

Tagore: De ce nu: adevărul este realizat de om.

Einstein: Eu nu pot dovedi că este justă concepția mea, de vreme ce ea este religia mea.

Tagore: Frumusețea se află în idealul armoniei perfecte din Ființa Universală (1), adevărul fiind corecta percepere a Spiritului Universal (2). Noi, indivizii, ne apropiem de ea cu ajutorul greșelilor noastre, prin experiențele acumulate, prin conștiința noastră luminată – cum am putea fără toate acestea să cunoaștem adevărul ?

Einstein: Eu nu pot dovedi în mod științific că adevărul trebuie să fie înțeles ca un adevăr independent de om; dar cred cu putere în el. De pildă că teorema pitagoreică în geometrie stabilește ceva cu aproximație adevărat, independent de existența omului.

Într-un fel sau altul, există o realitate independentă de om, există de asemenea un adevăr relativ privitor la această realitate; totodată, negarea primei atrage după sine imposibilitatea existenței celeilalte.

Tagore: Adevărul, care face corp comun cu Ființa Universală, trebuie să fie uman în esență; altfel ceea ce înțelegem prin adevăr nu va putea fi numit astfel niciodată; mă refer cel puțin la adevărul descris ca științific și care nu poate fi atins decât prin logică, adică printr-un organ uman de raționament.

După filosofia indiană există Brahma, Adevărul absolut care nu poate fi cunoscut nici prin izolarea spiritului individual (3), nici descris prin cuvinte, ci numai realizat prin contopirea completă a individului cu infinitul (4). Dar un asemenea Adevăr nu poate aparține științei. Natura adevărului pe care-l discutăm este o aparență, adică ceea ce spiritului uman îi pare a fi adevărat, este deci uman și poate fi numit Maya sau iluzie.

Einstein: Deci, în concepția dumneavoastră, care poate fi și concepția indiană, nu există iluzia individului ci a umanității întregi.

Tagore: În știință noi operăm cu reguli care suprimă regulile particulare ale spiritului individual și atingem astfel acea înțelegere a adevărului care rezidă în spiritul Omului Universal.

Einstein: Problema ar fi însă: adevărul există independent de conștiința noastră ?

Tagore: Ceea ce numim noi adevăr se găsește în armonia rațională dintre aspectele subiective și obiective ale realității, ambele aparținând Omului supra-individual (…)

Einstein: Noi atribuim adevărului o obiectivitate supra-umană: ea este indispensabilă pentru noi, această realitate care e independentă de existența noastră, de experiența și de inteligența noastră – deși n-am putea spune ce reprezintă.

Tagore: Știința a dovedit că masa, în calitate de obiect solid, este o aparență și, în consecință, obiectul recunoscut ca atare de inteligența umană n-ar exista dacă această inteligență n-ar fi acolo. În același timp trebuie admis că faptul ultimei realități fizice a mesei n-ar fi nimic decât o multitudine de centre de forță electrică, divizate și rotitoare, aparținând deopotrivă inteligenței umane.

În perceperea adevărului există un conflict perpetuu între Spiritul uman Universal și același spirit închis în individ. Există și un acord continuu care se stabilește între științele noastre, filosofia și etica noastră. Oricum, dacă există un adevăr absolut fără nici un raport cu umanitatea, el este complet non-existent.

Nu e greu de imaginat o concepție după care ordinea lucrurilor nu se realizează în spațiu, ci numai în timp, ca ordinea notelor în muzică. Ideea despre realitate a unei asemenea concepții este aliată realității muzicale, în care geometria lui Pitagora nu mai are nici un sens. Există realitatea hârtiei, infinit diferită de realitatea literaturii, căci pentru tipul de inteligență posedată de moliile care mănâncă hârtia literatura nu există; totodată pentru spiritul Omului, literatura are o mai mare valoare decât hârtia însăși. La fel, dacă există un adevăr care nu are nici o relație senzitivă sau rațională cu spiritul uman, el nu va însemna nimic atâta timp cât noi vom rămâne ființe umane.

Einstein: Atunci eu sunt mai religios decât dumneavoastră !

Tagore: Religia mea rezidă în acordul Omului supra-personal, Spiritul uman Universal, cu ființa mea individuală, ceea ce a constituit și subiectul conferințelor Hibbert (5).

(1) Virata (n.t.);
(2) Brahman (n.t.)
(3) Atman (n.t.);
(4) Yoga.
(5) Rabindranath Tagore fusese invitat de către Fundația Hibbert pentru a susține la Oxford un ciclu de conferințe (n.t.).

Această confruntare între doi titani, fiecare receptiv la domeniul de elecţie al celuilalt, ne-a sugerat să vă invităm, dragi cititori, la o dezbatere pe tema: CINE ARE DREPTATE ?
Vă rugăm să ne trimiteți opiniile dumneavoastră pe adresa redacției, cu menționarea titlului temei.
În numerele viitoare ale revistei vom publica cele mai interesante păreri și comentariul nostru asupra acestei pasionante probleme.