Mărturii

Efectele Meditației Sahaja Yoga

Câteva mărturii consemnate de-a lungul anilor, cu fapte și impresii personale experimentate în Sahaja Yoga.

Cristina Andrei, România

Pe lângă efectele în plan fizic (ameliorarea generală a sănătății, putere de muncă) am dobândit o stare de echilibru și de liniște interioară, o capacitate de a face față tuturor situațiilor grele din viață.

O altă mare bucurie a fost faptul că au început să practice această metodă și cei doi copii ai mei, cu rezultate uluitoare în creșterea capacității intelectuale și creative și de integrare corectă în viață.

Schimbarea noastră a fost evidentă pentru cei din jur. Într-o zi, o colegă cu care nu mă întâlnisem de o vreme m-a oprit și privindu-mă, mi-a spus: „Ceva minunat s-a întâmplat în viața ta”.

Andrei Dascălu, Iași

„Acum sunt cu adevărat capabil de control psihic, emoțional și fizic și aceasta mi-a schimbat complet relațiile cu ceilalți oameni și întreaga viață.”

Cudisac Cornelia, România

„Cei din jur se simt bine în prezența mea și astfel îi pot ajuta, influența și transforma. Numai meditația ne poate aduce liniște, mulțumire, iubire, pace și bucurie în inimi.

4.9

„În scurt timp am realizat că în interiorul meu se instalase pacea, gândurile nu mă mai asaltau continuu și am putut să mă las de fumat imediat. Acest lucru mi-a dat curaj, deși neîncrederea persista, pentru că nu puteam concepe că ajunsesem la sfârșitul căutării, că găsisem răspunsul într-o sală oarecare chiar în orașul meu și că nu mai era nevoie să duc la îndeplinire planurile mărețe de a merge în Sri Lanka, să devin Sannyasin și să meditez cu fața la un perete ani de zile ca Bodhidharma.”

Marius Nemțoc

Galați, România

Colecție

Efectele Meditației Sahaja Yoga

Mărturii consemnate de-a lungul anilor, cu fapte și impresii personale experimentate în Sahaja Yoga.

M-am născut la țară, într-o familie de oameni harnici, morali, cu frica lui Dumnezeu și plini de iubire și grijă față de mine. N-am știut ce este boala până la 20 de ani, când eram deja la facultate, departe de ei.

Oamenii m-au supărat adesea, dar întotdeauna aveam un refugiu al meu, necunoscut lor. Acolo sus, în cer, exista Sfințenia, Absolutul, pe care eu le căutam pe pământ.

Aici, pe pământ era un prieten care trăda, acolo, sus era un Prieten Perfect; aici era minciună, acolo era sfințenie; aici era durere, acolo era alinare. Atunci când aici era dezintegrare, acolo totul era armonie și integrare. Am simțit întotdeauna un fir ce mă leagă de ceruri, ceva tainic, doar de mine știut și știut cu inima nu cu mintea.

Persoana mea de aici era limpezită de toată tulburarea, doar aruncând o privire spre cer. Setea de întreg și Absolut era cu atât mai imperioasă cu cât ceea ce primeam se sfărâma, îmi curgea printre degete asemenea nisipului.

Între 20 –50 ani m-au asaltat o mulțime de boli:

colecistita – frecvența crizelor la 2-3 săptămâni
cistită – frecvența crizelor la 2-3 săptămâni, mai ales în anotimpul rece
colpită difuză – eram în evidența centrului de depistare a cancerului uterin de circa 5 ani
dolicocolon transvers ptozat
ECG subdenivelări ST în V4-V6 lezionale.


Toate aceste boli au încetat începând cu ziua de 1 august 1990. De la acea dată și până în prezent sănătatea mea este perfectă, nu mai sufăr de nici o boală.

Mă întrebați poate cu ce m-am tratat? Pot să vă răspund: cu VIBRAŢII DIVINE ! Vindecarea a fost instantanee. Pur și simplu din acea zi n-am mai avut nici o boală, prin voința lui Dumnezeu.

În minunata zi de 1 august 1990, am primit Realizarea Sinelui. Ducându-mă la acel program public nu aveam nici cel mai mic gând legat de boli, de vindecare, etc. Era ceva din legătura mea cu cerul, era o atracție neobișnuită față de fotografia Doamnei Shri Mataji Nirmala Devi, de pe afiș. Eram copleșită și am stat minute în șir lângă acea fotografie a Doamnei cu chipul atât de plin de bunătate, pace interioară, iubire pură și bucurie. Mă simțeam atât de aproape de ceruri.

Așa am cunoscut Sahaja Yoga, știința autocunoașterii, metodă destăinuită omenirii de Doamna cea Preablândă.

Astfel am primit cheia pentru computerul care este ființa umana și am învățat să respect legile după care este alcătuit. Căci ce sunt bolile? Decât o greșită manevrare de către noi a computerului perfect creat de Divin.

Meditațiile zilnice mă ajută să pătrund mai profund în această autocunoaștere, îmi dau bucuria, pacea interioară, echilibrul, de care lumea duce lipsă, de care secolul acesta duce lipsă!

Primul pas este să-ți primești Realizarea Sinelui. Și acum acest lucru este atât de simplu. Trebuie doar să-ți dorești sa devi mai bun, mai sănătos, mai pur, să devi inocent, plin de iubire pură, divină. Și totul se întâmplă în prezența fizică a lui Shri Mataji Nirmala Devi, sau a fotografiei Dânsei.

Șezând într-un loc liniștit, cu palmele în sus, așezate comod pe genunchi, cu fotografia în fața dumneavoastră, spuneți în gând mai întâi rugăciunea „Tatăl nostru”, apoi rugați de trei ori, tot în gând : „Mamă, te rog arată-mi puterea dragostei lui Dumnezeu!”. Se poate spune cu ochii închiși, sau privind fotografia lui Shri Mataji.

Ridicați apoi o mână deasupra capului să vedeți ce simțiți. Încercați și cu cealaltă mână.

Veți simți răcoare deasupra capului și în palme, sau căldură, iar în palme furnicături sau înțepături. În cel de-al doilea caz, energia divină din dvs., Kundalini, Mama dvs., s-a ridicat și întâlnind obstacole le-a ars, dar mai târziu veți simți răcoare.

Binecuvântările divine sunt imense: sănătatea este perfectă, la tot pasul se întâmplă miracole, toate dorințele pure se împlinesc, echilibrul interior se restabilește, se rezolvă problemele existențiale, pacea se așterne în sufletele dvs., armonie cu natura și cu cei din jur.

Am văzut oameni care peste noapte s-au lăsat de alcool, tutun, droguri, vicii.

Fețele tuturor sufletelor realizate strălucesc de o lumină interioară.

Totul crește din interior și chimismul creierului se schimba, nu mai poți face lucruri distrugătoare sau autodistrugatoare. Devi înțelept, integrat, demn, conștient, este o nouă dimensiune a ființei umane.

Niciodată nu voi fi în stare să mulțumesc Divinului pentru tot ceea ce îmi dăruiește.

Mă adresez tuturor celor care caută. Ce anume? Probabil vor afla singuri.

Mă numesc Durduc-Roibu Costel, am 31 de ani, locuiesc în orașul Galați din România. Până în anul 1999 am fost o persoană care știa doar să se autodistrugă. Pe vremea aceea eram un om nemulțumit de toate și de toți. Locuiam împreună cu cea care avea să îmi devină soție în același an. Sunt un simplu muncitor.

Destinul m-a împins de pe un loc unde „ocupam” o funcție de răspundere, care îmi dădea iluzia că eu sunt mai presus de orice ordine ierarhică. Între 19 și 24 de ani am stat cocoțat pe un scaun care credeam că mi se cuvine.
În egoul meu nemărginit atunci am uitat că puterea de decizie nu-mi aparține în întregime. Așa că am „zburat” în urma unor modificări operate în schema organizatorică, la o altă uzină. Acolo a trebuit să lucrez ca simplu muncitor (ceea ce făceam de fapt și înainte, muncă fizică grea, brută). În exterior părea că acceptasem această situație, dar în interiorul meu era altceva. Eșec după eșec (nu doar pe plan profesional ci și personal), am încercat să arăt că nu-mi pasă și am început să beau din ce în ce mai mult. Deși eram un consumator de băuturi alcoolice și un fumător înrăit, înainte de această cotitură din viața mea, puneam serviciul înaintea acestor vicii. După această schimbare nu-mi mai păsa de nimeni și nimic. Astfel după 5 ani, (dintre care ultimii 3 ani I-am petrecut în compania viitoarei mele soții) ajunsesem în pragul colapsului. Eram dezgustat de propria-mi persoană și de proastele obiceiuri. Acestea îmi aduseseră starea psihică în pragul unei căderi nervoase. Și fizic mă simțeam rău. Aveam stări de amețeli și anxietate. Am hotărât să renunț la băutură. Am început să vizitez medici interniști, endocrinologi, neurologi, în speranța că un tratament medical mă va obliga să renunț la alcool și fumat astfel încât să-mi recapăt sănătatea fizică și psihică cu care mă mândream în urmă cu câțiva ani când practicam artele marțiale. Rezultatul era nul. Ca un om în pragul înecului căutam un colac de salvare. Eram foarte mândru de memoria mea.

Reîntoarcerea la artele marțiale ar fi fost o soluție, dar eram conștient că sănătatea mea nu-mi permitea pe moment acel lucru. Doream să devin stăpânul propriului meu corp, al psihicului meu și al emoțiilor mele. Din adâncul minții mele a apărut un cuvânt „yoga”. Citisem câte ceva și încercasem să practic după o broșură „Hatha yoga” pe la 14-15 ani. Aici se rezumau cunoștințele mele de yoga. În orașul meu se practică „Tantra yoga” și „Hatha yoga”, dar ceva din interiorul meu mă împiedica să accept oricare din aceste două variante. Pur și simplu, nici un om oricât de jos ar fi decăzut, așa cum simțeam că am decăzut eu nu ar fi acceptat „practicile” care se desfășurau la îndrumarea acelor „guru”.

Și într-o zi din vara anului 1999 – miracol! Am văzut un afiș mic, în care chipul luminos al unei doamne din India îi invita cu un zâmbet cald pe toți căutătorii să experimenteze, în cadrul Sahaja Yoga, Realizarea sinelui și trezirea energiei Kundalini. Alături, un alt afiș îl înfățișa pe un „mare maestru” din China care îi invita pe cei interesați la un curs de „Chy Qong”, unde aveau „să-și dezvolte puterile, să se vindece, etc.” Deși succesul era „garantat” conform celui de al doilea afiș, zâmbetul minunat și privirea caldă a Doamnei Shri Mataji Nirmala Devi mi-au încălzit sufletul.

Am hotărât atunci, pe loc, că mă voi duce la „Sahaja Yoga”. N-am ajuns atunci, și nici săptămâna următoare. Dar, pe 14 iulie 1999, mi-am luat inima în dinți și m-am dus la sala unde se țin și acum programele publice pentru toți căutătorii, în fiecare miercuri de la ora 17:30 (sala „Tenis Club Voința” de pe strada Saturn). Ajuns în sală am fost invitat să mă descalț, lucru care mi s-a părut firesc. Am văzut o doamnă din India îmbrăcată cu un sari. Nu știam că este soția unui sahaja yoghin. Așteptând începerea programului, mă tot uitam spre ușă, de unde credeam că o să apară Doamna din fotografie. În sală era un tablou al Domniei Sale, cu un zâmbet ce te învăluia cu bunătatea și căldura lui, o candelă aprinsă, bețișoare parfumate care înmiresmau aerul, și de la un casetofon, muzica tradițională indiană inunda sala cu acordurile sale. Nu mică mi-a fost uimirea când, după ce am fost invitat să mă așez pe un scaun, a ieșit în față un băiat cu ochelari care mi-a explicat că Sahaja Yoga se practică în peste 80 de țări, iar Doamna din fotografie, Shri Mataji Nirmala Devi, nu poate fi prezentă peste tot (deși călătorește foarte mult), de aceea avem fotografia dânsei pe care o folosim drept sursă de vibrații, care sunt necesare pentru trezirea energiei Kundalini din interiorul fiecărui om. (Eu mă așezasem pe jos, pentru că, văzându-i pe băieții din sală așezați turcește, am dat dovadă de bravură și i-am imitat.)

Am acceptat să experimentez metoda trezirii energiei Kundalini , care este foarte simplă. Ea se bazează pe rostirea unor afirmații, în interior, în timp ce mâna dreaptă se așază pe centrii energetici ai corpului nostru subtil. În acest timp, palma stângă rămâne așezată pe genunchi, orientată în sus, spre fotografia Doamnei. (Nu vă mai spun că tremuram din toate încheieturile, deoarece condiția mea fizică nu-mi mai permitea să stau așezat turcește.) Sperând că nu mă va studia nimeni ca pe un exponat de muzeu, cu emoții și chiar teamă, am parcurs experimentul Realizării sinelui. Încurajat fiind că nu mi se va întâmpla nimic, am reușit să nu leșin de emoții până la finalul experimentului. Întrebat dacă simt briza răcoroasă ieșind din centrul palmelor și din moalele capului am răspuns „Nu”.

Eram transpirat leoarcă, palmele îmi frigeau, iar degetul arătător al mâinii stângi era plin de „ace”, de parcă circulația sângelui s-ar fi oprit brusc și ar fi fost reluată în acel moment. Mi s-a explicat că acele simptome de căldură și „ace” se datorează unor blocaje ale centrilor energetici (care în sanscrită se numesc chakre), din corpul nostru subtil. Datorită activării energiei Kundalini, (aflată la baza coloanei vertebrale, în osul sacru), negativitățile ard, și corpul subtil se purifică. Astfel, Kundalini hrănește chakrele, care își reiau activitatea, reinstalându-se echilibrul și armonia. Sănătatea fizică, psihică, și emoțională se îmbunătățesc, permițând atenției noastre să se interiorizeze, să se orienteze asupra sinelui, a spiritului, astfel încât să putem evolua spiritual. După experiența Realizării sinelui, băieții de la sală au lucrat încercând să-mi echilibreze corpul energetic. În urma atelierului am simțit deasupra capului alternând o briză cald-rece. Am hotărât să urmez recomandările celor de la sală. Am mers pe un drum greu, pentru mine, datorită dezechilibrelor pe care le aveam în interior, în urma modului de viață pe care l-am dus, dar practicând constant metodele de purificare și meditația, (după aproximativ trei luni de la experiența Realizării sinelui, am simțit briza răcoroasă ieșind de deasupra capului. Un fir din energia Kundalini străpunsese fontanela și-mi inundase întreaga ființă de vibrații răcoroase. Am simțit pacea coborând în interiorul meu, mintea s-a liniștit, lăsându-mă în Nirvichara Samadhi (starea de conștiință fără gânduri). Pentru prima oară meditam. Acele lucruri, vicii grosiere, precum alcoolul și fumatul, au căzut unul după celălalt, fără efort de voință, ci doar prin practica, constantă a meditației și ale purificărilor practicate în Sahaja Yoga.

Acum, uitându-mă în urmă la pașii făcuți încet și nesigur, susținut și încurajat de Sahaja Yoghini, când am ajuns stăpânul propriei ființe, știu că am ales un drum ce poate părea ușor. Dar nu este așa. Acum lupt cu alte tare din interiorul meu: mânia, avariția, neîncrederea, ura, vorbirea brutală, lipsită de blândețe, dar, prin șansa oferită de metoda Sahaja Yoga, grație Doamnei Shri Mataji Nirmala Devi, susținut, înconjurat de iubirea celorlalți sahaja yoghini și a celei care a mi-a devenit soție și a ales să urmeze aceeași cale, sunt un om binecuvântat de Dumnezeu.

Vă doresc același lucru și vouă tuturor căutătorilor. Experimentați metoda trezirii energiei Kundalini și, Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Numele meu este Marius Nemțoc și locuiesc în orașul Galați din România. Am 31 de ani și până acum 10 luni, mai precis pe data de 4 aprilie 2001, eram un căutător rătăcit printre sutele de cărți care tratau modalități dintre cele mai variate pentru a atinge același scop: aflarea adevărului absolut.

Totul a început în 1998 când am citit o carte care avea să deschidă în conștiința mea o portiță interioară prin care am zărit cu uimire ( uimire care nu m-a părăsit nici până astăzi ) o licărire. Mai precis un amestec de bucurie și lumină de care până atunci nu fusesem conștient. Totul a durat circa trei luni, timp în care m-am agățat de această carte, recitind pasaje din ea în fiecare zi, sperând să retrăiesc momentele de extaz de la început, dar zadarnic. Căderea a fost dureroasă. Cotidianul m-a copleșit cu banalitatea lui, cu mediocritatea stărilor în care se găseau oamenii din jurul meu. Nimic nu a putut să-mi dea mângâiere, nici banii, nici oamenii, nimic. Devenisem un căutător.
Am început să citesc filozofie occidentală, religie, psihologie, până într-o zi când am luat de la bibliotecă o carte despre Buddha. De la el am ajuns la yoga, Upanishade, Vede, Brahman, Atman, filozofie Samkhia, citind întruna deoarece simțeam că era direcția bună, dar totuși lipsea ceva: meditația. Am cumpărat cărți ale unor falși guru precum Osho și Krishnamurti care promiteau calea certă de a ajunge la scopul mult dorit: Samadhi, Iluminare, dar degeaba, nu funcționa. Am să trec peste amănuntele acestei căutări disperate și am să ajung cu două zile înainte de data sus amintită, când, pe o stradă din orașul în care locuiesc, am văzut un afiș cu chipul zâmbitor al unei femei care se numea SHRI MATAJI, însoțit de invitația de a veni la o anumită sală pentru a primi Realizarea Sinelui prin metoda numită Sahaja Yoga.

M-am dus în acea după amiază la sală, unde am întâlnit un grup de oameni zâmbitori care mi-au recomandat să mă descalț înainte de efectuarea experimentului Realizării Sinelui. Nu am făcut-o datorită condiționărilor mele occidentale dar acesta nu a fost un impediment. Un bărbat s-a ridicat din mijlocul celorlalți și a luat cuvântul explicându-mi structura corpului subtil: mi-a vorbit despre chakre, despre energia Kundalini, despre SHRI MATAJI NIRMALA DEVI și faptul că fotografia Dânsei emite vibrații răcoroase, iar apoi am efectuat experimentul. După terminarea acestuia m-au întrebat dacă simt o briză răcoroasă ieșindu-mi din palme și din creștetul capului, dar nimic. Din contră, palmele îmi transpiraseră și le simțeam calde, iar deasupra capului, absolut nimic. Ei m-au încurajat spunându-mi să verific deasupra persoanei de lângă mine și spre surprinderea mea, am simțit ceva ca un vânticel cald ieșindu-i din creștetul capului. În acel moment m-am gândit că sunt departe de a atinge iluminarea, deoarece nu se întâmplase nimic din ceea ce mă așteptam eu: explozii de lumină, Nirvana, vidul, dar m-am hotărât să mă mai duc o dată următoarea săptămână, în acest interval practicând tot ceea ce mi-au recomandat: meditație în fața fotografiei lui SHRI MATAJI zece minute dimineața și zece minute seara, precum și repetarea unor afirmații adresate propriei energii Kundalini.

În scurt timp am realizat că în interiorul meu se instalase pacea, gândurile nu mă mai asaltau continuu și am putut să mă las de fumat imediat. Acest lucru mi-a dat curaj, deși neîncrederea persista, pentru că nu puteam concepe că ajunsesem la sfârșitul căutării, că găsisem răspunsul într-o sală oarecare chiar în orașul meu și că nu mai era nevoie să duc la îndeplinire planurile mărețe de a merge în Sri Lanka, să devin Sannyasin și să meditez cu fața la un perete ani de zile ca Bodhidharma.

Am continuat. Întâlnirile săptămânale au devenit aproape zilnice, individualitatea mea a început să se estompeze prin integrarea în colectiv, iar acum, deși știu că mai e multă muncă de purificare de făcut, știu că mi-a fost dăruită iluminarea cu adevărat iar ceea ce mai am de făcut este să urc treaptă după treaptă ajutat în primul rând de protecția și lumina compasiunii și iubirii pe care mama noastră, SHRI MATAJI NIRMALA DEVI, ne-o acordă nouă, tuturor Sahaja Yoghinilor.

JAY SHRI MATAJI!

Vine un timp în viața fiecăruia când ne simțim obosiți de toate aceste criterii și norme artificiale prin care ne comportăm, prin care ne judecăm pe noi și pe cei din jurul nostru. Vine o vreme în care ne dăm seama de faptul că trebuie să se întâmple ceva mai mult în această lume, ceva despre care nu știm , dar pe care-l putem simți la un nivel mai profund și despre care vrem să aflăm cât mai multe.

Acest lucru mi s-a întâmplat cam cu șase ani în urmă, când treceam printr-o perioadă grea a vieții mele – eu fiind Nicoleta, 21 ani, locuind în România. Cum vă spuneam, în acea perioadă simțeam că urma să experimentez ceva foarte important, ceva care urma să-mi schimbe întreaga perspectivă asupra vieții și să-i dea un nou sens. Am fost destul de norocoasă să găsesc acel „ceva” pe 16 octombrie 1995, prin fratele meu care practica Sahaja Yoga de un an. În acea zi l-am însoțit și am participat la primul meu program de Sahaja Yoga. Acolo am auzit lucruri ce mi se păreau incredibile și care mă ajutau să-mi explic ce se întâmpla cu mine și cu cei din jur, de ce existau atâta confuzie și atâtea probleme în lume. Mi s-a părut atunci că Sahaja Yoga era colacul meu de salvare și în același timp al atâtor oameni care doresc să se transforme. Am început să practic meditațiile zilnice și astfel am început să descopăr puțin câte puțin comorile care erau ascunse în interiorul meu și pe care le căutasem de atâta vreme.

Cuvintele nu-mi sunt de ajuns ca să vă redau o mică impresie despre nenumăratele binecuvântări de care am avut parte până acum în Sahaja Yoga. Am primit echilibrul de care toți avem atâta nevoie, mai multă răbdare și toleranță în relațiile cu ceilalți, bucurie și satisfacție pură, mi-a dat șansa să întâlnesc atât de mulți sahaja yoghini din diferite țări, să văd cât de măreți sunt și să-mi doresc să dau Realizarea Sinelui (trezirea energiei Kundalini-energia divină pe care o avem cu toții în interior încă de la naștere) și altor oameni și astfel să-i includ în această mare familie a Sahaja Yogăi. M-am transformat dintr-o persoană introvertită într-una deschisă, prietenoasă și plină de bucurie. Am atins o nouă etapă a conștiinței prin intermediul meditației – o stare în care am putut vedea cauza subtilă a problemelor mele și astfel am putut să mă ajut pe mine, dar și pe ceilalți. Cu timpul, am scăpat de majoritatea ideilor preconcepute și am obținut discernământul de a urma calea cea bună.

Toate aceste miracole care mi s-au întâmplat mie și multor altora nu ar fi fost posibile fără meritele doamnei Shri Mataji Nirmala Devi, inițiatoarea Sahaja Yogăi care este recunoscută în întreaga lume ca o figură spirituală semnificativă, un mare Guru și o mare Mamă care călătorește pe tot mapamondul pentru a da cât mai multor oameni cea de-a doua naștere – Realizarea Sinelui.

Vă invit pe toți să experimentați această metodă de yoga revoluționară și antică în același timp care, sunt sigură, vă va aduce multă bucurie și împlinire. Putem schimba impresii pe adresa: nicoletasy@yahoo.com.

Sunt Andrei Dascălu, student la Academia de Muzică din orașul Iași -România și am 22 de ani.

La începutul anului 1993 mă găseam în fața unor dificultăți psihologice privind o emotivitate accentuată și un stres care îmi provocau neputința de a face față la concursurile muzicale la care participam. Aceste emoții s-au cronicizat pe parcursul timpului iar părinții îmi interziseseră categoric să înghit calmante așa cum făceau toți colegii mei ca să reziste psihic. Exercițiile de autosugestie pe care le-am încercat nu dădeau rezultate concrete. Evenimentele au luat o nouă turnură când, la sfatul unei profesoare ce-mi remarcase emotivitatea, am luat contact cu Sahaja Yoga.

Trebuie să recunosc că, deși practicam la început sporadic și neglijent exercițiile de curățire energetică, rezultatele au apărut în cca. o lună ! Fiind pus în fața unui nou concurs, reacția mea a fost neașteptat de calmă, în locul stresului a apărut un sentiment de ușoară încredere și curaj. Cu timpul aceste calități s-au stabilizat, a apărut alături de ele și satisfacția că am reușit să mă stăpânesc dar mai ales s-a instalat o bucurie zilnică prin care priveam totul în jur. Am învățat pas cu pas să văd partea frumoasă a lucrurilor, a vieții.

Practic Sahaja Yoga de 8 ani și în tot acest timp nu numai că am depășit stadiul emoțiilor și al stresului dar am trecut ușor și peste mult discutatele probleme ale adolescenței – tentația fumatului, a băuturilor alcoolice, a libertinajului sexual, problemele limbajului murdar și ale comunicării interumane.

Au crescut și capacitatea de memorare, puterea de concentrare și pot spune că am devenit mult mai creativ pe plan muzical. În același timp afectat studiului ca pe vremuri, acum învăț dublu foarte ușor și îi ajut și pe ceilalți colegi la studiu.

Acum sunt cu adevărat capabil de control psihic, emoțional și fizic și aceasta mi-a schimbat complet relațiile cu ceilalți oameni și întreaga viață.

Numele meu este Carmen Slusaru. Sunt născută în Iași în anul 1952.

La vârsta de 12 ani și jumătate, un eveniment nefericit în familie, moartea surorii mele mai mari, în vârsta de 19 ani, mi-a schimbat viața. Am gândit atunci, în primul moment, că nu e drept ceea ce s-a întâmplat. Am realizat că adevărata realitate îmi era total necunoscută și nu era ceea ce simțurile puteau percepe la prima vedere. Mi-am propus atunci să aflu cu orice preț ADEVĂRUL.
De atunci am început căutările. Mă interesa tot ce mi se părea că poate îndepărta valul iluziei – literatură, film, povestiri, întâmplări – orice.

O prietenă din copilărie m-a introdus în lumea ocultismului, a spiritismului, pe care am vizitat-o o vreme în limite decente.

Până în 1990, informația la care am avut acces a fost destul de restrânsă și cam tot ce mi-a căzut în mână erau informații privind comunicări cu lumea spiritelor celor decedați.

După 1990, am continuat să caut. Bunul simț m-a oprit să mă alătur unor grupări care nu prezentau încredere.

O prietenă m-a introdus la dianetică. Am mers de două sau trei ori și nu mi-a plăcut de loc atmosfera, ceea ce se făcea acolo și persoana care vorbea. Nu îmi era cunoscut termenul de boot, dar cred că asta era ceea ce vedeam și ceea ce m-a determinat să renunț la acest drum.

Mi-am primit realizarea în aprilie 1994, când, prin intermediul unei colege de serviciu, am luat contact pentru prima data cu Sahaja Yoga.

M-am simțit extraordinar. Atunci nu conștientizam multe lucruri pe care le-am descoperit pe parcurs. Mi s-a părut destul de greu la început, dar mentalul mi-a fost atras de ideea de sistem clar, concis, coerent, închegat, sinteză de învățăminte străvechi.

Dacă stau să socotesc binefacerile pe care mi le-a adus Sahaja Yoga, mi-e imposibil să le număr. Ceea ce pot să remarc este faptul că am devenit o cu totul altă persoană, foarte eficientă în munca mea și în tot ce fac.

Parcă mi s-a luat o pânză de pe ochi. Am obținut chiar premii la mai multe concursuri. Mi s-a îmbunătățit imunitatea fizică. Eram foarte sensibilă la răceli, infecții. Acum muncesc 16 și 17 ore pe zi fără probleme. Am devenit dinamică și plină de compasiune. Fiica mea, Sahaja yoghină și ea, a avut multe realizări in domeniul ei de activitate.

Voi încheia cu o relatare sugestivă care nu cred că mai are nevoie de comentarii. Lucrez la serviciu într-o încăpere de mansarda dintr-un palat monument istoric. Încăperea are pereții albi și o singură fereastră foarte mică. Absolut orice persoană care intră la noi începe cu: ce multă lumină este aici, ce încăpere luminoasă!
Aș vrea să pot să îi ajut pe toți să evolueze, să devină lumină, să înțeleagă ce minunată transformare îi așteaptă.

Mă numesc Cătălina Zmuschi, am 25 de ani și primul meu contact cu Sahaja Yoga a fost acum cinci ani.

Toată adolescența și mai ales perioada liceului, pentru mine au fost sub imperiul dictatorial al întrebărilor fără răspuns, al curiozității, al decepțiilor de orice gen, al lipsei de experiență și al dorinței de a experimenta.

În plus, față de acestea, eu mai trăiam și coșmarul segregării familiei mele…
Deși, am făcut față acestui stress (acestor ani grei), mi-ar fi fost foarte ușor să trec prin aceste situații dacă aș fi știut de Sahaja Yoga. Dar de această metodă, care mi-a schimbat complet viața am aflat in 1997.

În acea perioadă, deși unele din frământările mele se risipiseră, aveam o problemă cel puțin la fel de serioasă: eram bolnavă de spondilită anchilopoetică (o formă foarte rară si gravă de inflamație la nivelul tuturor oaselor – incurabilă din punct de vedere medical).

Prin intermediul unui prieten care a descoperit în ziar un anunț despre Sahaja Yoga, am luat contact cu această metodă ale cărei cursuri erau gratuite.

Starea sănătății mele era deplorabilă, având o spitalizare de 45 de zile, tratament medicamentos de 30 de comprimate / zi și 2 injecții plus suportarea unor infiltrații pe coloană care țin să menționez: sunt extrem de dureroase. Dar ce era cel mai greu de suportat erau durerile pe care le aveam și mai ales faptul că timp de câteva săptămâni, boala mi-a anihilat complet funcționabilitatea unui picior.

Închipuiți-vă cum e la 20 de ani, în primul an de facultate, să nu mai poți merge!!!

După mai multe săptămâni de practică Sahaja Yoga coșmarul meu a început să se destrame. Durerile au început să dispară, iar încetul cu încetul și inflamațiile pe care le dezvoltasem mai ales la nivelul coloanei vertebrale.

Cu toate acestea, deși credeți-mă eram foarte uimită și recunoscătoare, altceva mi-a atras atenția cu privire la aceasta metodă: starea de liniște și pace interioară care mi-a adus-o, lucruri care înainte îmi lipseau cu desăvârșire!

Stările de melancolie profundă și anxietate s-au îndepărtat de personalitatea mea, mi-a revenit dorința de viață și puterea de a o lua de la capăt, iar povestea cu stresul cotidian nu mai există pentru mine. După patru ani de practică a meditației Sahaja Yoga, nu mai aveam nici o inflamație, iar boala nu a mai manifestat nici o evoluție (doar un regres puternic).

În acești patru ani trebuie să menționez că nu am luat nici un medicament pentru această boală groaznică, pentru că pur și simplu nu a mai fost nevoie și am dat naștere la doi copii perfect sănătoși.

Pentru mine această metodă a devenit un mod de viață și sunt fericită că copiii mei nu vor fi nevoiți să treacă prin neplăcerile trăite de mine și că pot îndrepta și pe alții pe acest drum pentru a fi mai fericiți și, de ce nu, mai sănătoși.

Sunteți proprii dumneavoastră stăpâni, încercați această metodă și veți fi uimiți cât de plini de calități sunteți și cât e de simplu să faceți față vieții oricum ar fi ea.

Am venit în Sahaja Yoga în octombrie 1992 și de atunci s-au schimbat multe în viața mea …

Aveam unele probleme grave de sănătate: laringită cronică, bronșită asmatiformă, o eczemă pe care am purtat-o 12 ani, tulburări oculare, etc. doar în câteva luni de la practicarea metodei m-am vindecat complet fără nici un medicament. În plus, prin practicarea metodei mi-am dezvoltat personalitatea și m-am transformat interior și exterior.
Toate defectele (nu puține) au dispărut fără urmă iar calitățile din mine se manifestă. Cei din jur se simt bine în prezența mea și astfel îi pot ajuta, influența și transforma. Numai meditația ne poate aduce liniște, mulțumire, iubire, pace și bucurie în inimi.

Îi datorez mult lui Shri Mataji și doresc din inimă ca toți oamenii de pe glob să practice Sahaja Yoga.

Este surprinzător să vezi cât de repede Kundalini vindecă animale, păsări, cărora doctorul veterinar nu le mai acorda nici o șansă de a trăi. Numai în prezența fotografiei lui Shri Mataji s-au vindecat un cățel de o lună complet paralizat și unul de două luni cu un picior amputat pe os (amândoi cățeii fuseseră călcați de mașină).

Am început să practic Sahaja Yoga în octombrie 1993, într-un moment de mari încercări în viața mea. O bună prietenă, care dorea să facă Yoga m-a rugat să o însoțesc la un program de prezentare – „o formă nouă de Yoga” – aflase ea.

Din prietenie, am trecut peste rezervele mari pe care le aveam față de modalitățile în care se practica yoga în Europa, și în care sincer nu credeam. Aveam un respect deosebit față de fascinanta cultură indiană, care mă atrăgea ca tot ce ține de cultură și de spirit, dar mi se părea că este codificată și inaccesibilă marii majorități a europenilor. Am nimerit la programul de începători, și probabil, ca la mulți „intelectuali care se respectă” – tot ce se întâmpla mi s-a părut copilăros de simplu. Dar uimitor și neașteptat, după experimentul practic am simțit ceva absolut nou, dar de necontestat în interior. Era ca și cum fereastra pâcloasă și mohorâtă prin care priveam lumea a devenit brusc clară, limpede și luminoasă. O senzație extraordinară de ușurare și iluminare.

După cum am spus, eram într-un moment foarte greu al vieții mele. După un șir de necazuri mari în familie, eram afectată serios fizic (suferințe diagnosticate) și psihic (lipsa de inspirație într-o meserie care presupune o doză mare de creativitate, oboseală, descurajare, neîncredere).

Deși mă dusesem doar ca să-mi însoțesc prietena, ceea ce am simțit la prima ședință m-a determinat să practic în continuare metoda. După o lună, starea fizică s-a ameliorat simțitor, și nu a mai fost necesară o intervenție chirurgicală la care fusesem programată. Dar cel mai minunat a fost sentimentul palpabil că o nouă modalitate de percepție și o nouă dimensiune s-a trezit în interiorul meu.

Pe lângă efectele în plan fizic (ameliorarea generală a sănătății, putere de muncă) am dobândit o stare de echilibru și de liniște interioară, o capacitate de a face față tuturor situațiilor grele din viață.

O altă mare bucurie a fost faptul că au început să practice această metodă și cei doi copii ai mei, cu rezultate uluitoare în creșterea capacității intelectuale și creative și de integrare corectă în viață.

Schimbarea noastră a fost evidentă pentru cei din jur. Într-o zi, o colegă cu care nu mă întâlnisem de o vreme m-a oprit și privindu-mă, mi-a spus: „Ceva minunat s-a întâmplat în viața ta”.

Mă numesc Silvia Apraloe și am 52 de ani. Sunt profesoară de fizică la Liceul Anghel Saligny din orașul Iași, România.

Cine sunt cu adevărat am aflat după ce am descoperit că există SAHAJA YOGA, mai exact în 1995. Până atunci citisem multe cărți despre fenomene paranormale, despre dezvoltarea puterilor interioare și încercasem să descopăr ceva despre mine acolo. De asemenea, am practicat mai multe tipuri de metode alternative de purificare interioară – dianetică, bioenergetică, chikong, hatha-yoga. Speram să aflu ce este dincolo de trupul și mintea mea. Toate aceste practici și lecturi au mers până la un punct dincolo de care a apărut plafonarea. Îmi doream arzător și mă rugam la Dumnezeu, mereu, să-mi dea o yoga pe care să o pot practica în mijlocul oamenilor și prin care să-mi pot verifica nivelul spiritual fără să renunț la viața de familie, la profesie, la contactele interumane zilnice.

Am auzit în 1995 de Sahaja Yoga, la 2 luni după rugăciunea mea !!!

Surprizele au început încă de la primul curs, când am constatat că totul era gratuit, că metodele de autocunoaștere erau foarte simple și la îndemâna oricui, că nu necesită efort fizic sau intelectual ci numai dorință pură, tenacitate și constanță

Primele rezultate au apărut după o săptămână de exerciții și meditații zilnice. Atunci a dispărut stresul și s-a instalat bucuria interioară. Am fost și sunt încă uimită de toate aceste minuni care se petrec atât de simplu, că Dumnezeu ne-a creat cu toate calitățile unui spirit evoluat, dar care au stat adormite în interiorul meu până la venirea la Sahaja Yoga. Trezirea energiei mele interioare, Kundalini, le-a trezit și le-a adus la suprafață. Le-am descoperit și le-am potențat pe rând, în ordinea necesităților mele cotidiene – forța de muncă, creativitatea, intuiția, atenția, memoria, încrederea în forțele proprii, curajul, iertarea, iubirea, discernământul. Simt că toate aceste calități sunt cu adevărat vii acum în mine, le simt clar și le manifest în exterior.
Bolile de care sufeream au dispărut ușor, în 3-4 luni, fără să-mi pun prea mult atenția pe ele – reumatism cervical, tahicardie, varice. De atunci nu au mai reapărut. Acum simt că prin această metodă evoluez cu adevărat ca și cum aș fi pe o spirală. Este uimitor faptul că din cea care era dependentă de ceilalți ca să afle un diagnostic, o evaluare, un tratament, acum am devenit cea care pune diagnostice, tratează și evaluează singură !!! Acum sunt propriul meu stăpân !!!

Jai Shri Mataji! Amintirea mea nu este de la prima vizită a mamei la București, dar mi-a venit să o împărtășesc cu voi.

Era în 1993 și un grup de yoghini Sahaja veneau pentru a doua oară la București, la programul public susținut de Shri Mataji. Ajunsesem de la Tg. Mureș cu trenul dis-de-dimineată si pâna după-amiază la 5 când avea să înceapă programul public, ne-am hotărât să ne plimbăm prin București.

După ce ne-am plimbat pe străzi am ajuns la fostul magazin Unirea, unde surpriză.. Ne-am întâlnit cu Shri Mataji care era la cumpărături acolo. Ne-a atras atenția raionul „Artizanat”, care era înconjurat de o mulțime de oameni care stăteau cu mâinile întinse; înăuntru, Shri Mataji stătea pe un scaun și alegea tot felul de obiecte, în special românești. Desigur, ne-am alăturat și noi grupului care o însoțea și am urmat-o pe Shri Mataji prin toate raioanele în care a intrat.

La un moment dat am vrut să-i dau Mamei superbul buchet de nuferi albi pe care îl cumpărasem de pe stradă, cu intenția de a-l pune pe scena unde va sta Shri Mataji. În același timp, eram prea emoționată și timidă, gândindu-mă „Cine sunt eu să o opresc pe Shri Mataji și să-i ofer un buchet de flori ?”

Ei bine, în timp ce aceste gânduri îmi treceau prin minte, Shri Mataji s-a oprit chiar în fața mea și a întins mâna după florile pe care le țineam în mână. I-am oferit florile și în acel moment, în care m-a privit drept în ochi a fost dincolo de timp și dincolo de orice descriere, am simțit că știe absolut totul despre mine, tot ce am fost, sunt și voi fi vreodată, totul în jur parcă dizolvat. Toată ziua am plutit într-o stare de beatitudine.

Deși au trecut atâția ani de atunci, această amintire rămâne atât de vie în memoria mea, probabil pentru că a fost prima dată când mi-am dat seama că sunt dincolo de acest trup, că sunt cu adevărat Spiritul.

Cu drag,
Marcela

Nu sunt un bun povestitor, dar totuși voi încerca să spun câte ceva din trăirile mele.

Ca toți ceilalți sahaja-yoghini am căutat Adevărul în multe direcții. M- am străduit să obțin – ziceam eu – o stare de bucurie și fericire care să nu depindă de nimeni și de nimic. Mă rugam în fiecare zi la Dumnezeu să-mi arate calea, să obțin acel „ceva”. M-am rugat mulți ani.

În ianuarie 1990 am căzut pe gheață și mi-am fracturat piciorul. Și într-o zi, stând în fotoliu, după ce mă chinuisem cu Patanjali încercând să înțeleg despre vasanas și vritti’s și supărată că nu se schimba nimic în mine, am luat un ziar de pe masă în care am găsit o rugăciune către Iisus. Cuvintele parcă erau ale mele. Nu știu dacă am spus toată rugăciunea și nu știu cât timp s-a scurs, dar m-am „trezit” cu fața plină de lacrimi. Am fost acasă! Mă întorsesem dintr-o stare minunată! Voiam să mă reîntorc în acea stare, dar nu reușeam.

După câteva zile am văzut fotografia lui Shri Mataji la televizor, apoi pe Anca Spătaru și liderul Franței vorbind despre Realizarea Sinelui. Am ajuns la programele de Sahaja Yoga abia în toamnă. Vreau să vă povestesc și despre vizita pe care am făcut-o în Bulgaria în iulie 1990, mai exact despre trăirile pe care le-am avut.

În așteptarea lui Shri Mataji, la gară, observam cum valuri de vibrații mă învăluie și lacrimile îmi curgeau șuvoaie. După o oră, când Shri Mataji a coborât pe peron și am văzut-o, aceeași senzație de „acasă” am simțit-o foarte puternic. Parcă o cunoșteam pe Shri Mataji dintotdeauna. Jai Shri Mataji!

La programul public parca eram în rai. Shri Mataji era pe scenă, iar oamenii treceau prin fața Dânsei sa ceară binecuvântări. Noi, sahaja yoghinii de toate naționalitățile ne înțelegeam perfect (deși eu știam doar un pic de rusă). Copii se jucau în jurul lui Shri Mataji și totul era numai iubire si bucurie. Jai Shri Mataji!

La întoarcere acasă, fără să am atenția în Sahasrara, realizez că simt „curenți” în mâini și în picioare. Îmi „ascund” mâinile și picioarele sub mine, dar senzația rămâne aceeași. Noaptea am visat că cineva îmi dă o cheie spunându-mi : „Aceasta este cheia de la casa ta. Păstreaz-o curată!”. Am avut un an minunat.

La un moment dat m-am operat de apendicită, după care am început să slăbesc foarte mult și să mă simt din ce în ce mai rău din punct de vedere fizic. Mi s-au făcut două biopsii și mi se pune diagnosticul de cancer. Profesorul (doctorul – n.t.), care mă trata, hotărăște că trebuie să mă opereze.

Într-una din zile mă sună la spital Cristina Hreniuc și-mi spune să nu mă operez pentru că s-a luat legătura cu un sahaja yoghin, medic în Anglia, care, la rândul lui, i-a prezentat cazul meu lui Shri Mataji și voi primi un tratament sahaj pentru cancer.

Între timp, profesorul (doctorul – n.t.), care mă trata, pleacă la o conferință în Belgia iar eu am putut să plec din spital în fiecare seară, fără ca cineva să-mi observe lipsa. Timp de opt zile am făcut un tratament pentru canalul stâng pe care îl primisem de la Shri Mataji. Veneau acasă sahaja yoghine și mă lucrau după indicațiile primite.

La spital aveam fotografia lui Shri Mataji pe noptieră. Când doctorul s-a întors din Belgia i-am spus că refuz să mă operez. A făcut o criză de nervi și pentru prima oară m-a întrebat ce este cu aceea fotografie. I-am răspuns că este Gurul meu și Mama mea spirituală și că mă tratez după îndrumările Dânsei. S-a enervat și mai tare și m-a pus să dau declarație că refuz să mă operez. În cele trei luni pe care le-am stat în spital nu am fost niciodată singură. O prezență nevăzută era tot timpul cu mine.

Le-am vorbit pacienților și asistentelor despre Mama Divină și de scopul nostru în această lume. Dădeam vibrații florilor ofilite din salon și își reveneau, spre mirarea tuturor. Chiar dacă eram bolnavă și mă simțeam  rău d.p.d.v. fizic, sufletul îmi era ușor. O visam mereu pe Shri Mataji înconjurată de o lumină albastră strălucitoare.

În iulie 1992 Shri Mataji a venit din nou în România. Am mers și eu, ca și alții, la Palatul Elisabeta unde era găzduită Shri Mataji. Atmosfera de acolo o percepeam ca pe ceva ce numim „rai”. Doamna Costian și doamna Hreniuc mi-au spus că voi intra la Shri Mataji. Am intrat și am făcut namaskar. Domnul Costian i-a spus lui Shri Mataji că am cancer. Shri Mataji s-a uitat la mine puțin nedumerită și a întrebat din nou. D-nul Costian mă întreabă iar și eu îi spun același lucru.

Shri Mataji a spus că este în regulă, mă va vindeca Dânsa. Atunci parcă m-am desprins din corp. Nu realizam nimic, nu știu cum am ajuns pe un pervaz înalt. Shri Mataji i-a spus unui lider străin să ia o lumânare, pe care mi-a pus-o pe rând  în dreptul degetului corespunzător lui Swadhisthan și Nabhi stâng, iar mâna dreaptă o țineam în afară. A vibrat o cupă mare cu apă pe care mi-a dat-o să o beau (apoi a vibrat apă pentru întreaga colectivitate).

S-a uitat intens la mine și prin mine. Încerc să găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie acea trăire, dar îmi este foarte greu. Cuvintele mele nu sunt de ajuns pentru a descrie ce am simțit atunci. Shri Mataji mi-a dat de urmat un tratament și să repet analizele după el. (La  biopsie nu s-a mai găsit nici o urmă de celule canceroase)

La plecarea de la palat, Shri Mataji s-a uitat atent, pe rând, la fiecare dintre noi. Mai târziu d-nul Costian mi-a spus că Shri Mataji mi-a transmis să nu mai fiu tristă. Clipele petrecute în preajma lui Shri Mataji, la palatul Elisabeta sunt de neuitat. Îmi amintesc ca după ce mi s-a făcut tratamentul, Shri Mataji a mai rămas cu noi în grădină. Deasupra noastră era un frumos curcubeu. Jai Shri Mataji!

Traducerea textului din lb. engleză:

În timp ce vizita Thailanda în 1995, Shri Mataji a avut o întâlnire cu un politician thailandez de frunte. Shri Mataji tocmai coborâse din avion și a fost dusă direct în parlament unde o aștepta acest domn în vârstă. I se spusese doar că va întâlni o doamnă foarte spirituală din India și, când a întâlnit-o, prima lui întrebare a fost „Ați venit să vizitați templele thailandeze?” la care Shri Mataji a răspuns „Nu, am venit să construiesc temple în inima poporului thailandez”.

Acest politician în vârstă, care era purtătorul de cuvânt al parlamentului, a rămas fără cuvinte. Shri Mataji, dezvăluind toată gravitatea ei ca Maha Guru, a făcut o foarte scurtă introducere în Sahaja Yoga, vorbind rapid și cu o autoritate uluitoare. Domnul și asistentul lui au pus câteva întrebări, dar au rămas în mare parte tăcuți, poate uimiți de întorsătura neașteptată a evenimentului. După ceea ce s-a părut doar câteva minute, Shri Mataji a cerut permisiunea să-i pună mâna pe cap pentru a-i da Realizarea.

Atât Shri Mataji, cât și acest domn stăteau pe scaune, dar, fără să aștepte răspunsul lui, Shri Mataji pur și simplu s-a ridicat, s-a îndreptat spre el și i-a pus mâna pe vârful capului, pentru a-i declanșa acestuia trezirea energiei Kundalini.

După cum știți, în Thailanda, capul unei persoane este sacru și, în mod normal, oamenii nu le permit străinilor să le atingă Sahasrara, așa că eram puțin nervoși, mai ales că acest domn era în vârstă și foarte bine plasat într-o societate. Am simțit vibrațiile năvălind și mai puternic și după câteva minute acest domn era într-o meditație completă. O pace profundă ne-a cuprins pe toți și, nu-mi amintesc cum, dar după un timp, acest politician stătea pe podea la picioarele lui Shri Mataji, predându-se pe deplin Ei.

Deși era destul de mai în vârstă decât Shri Mataji și era un bărbat atât de important în Thailanda, profunzimea experienței l-a făcut să vadă cine era Ea. Ea îi dăduse Realizarea Sinelui,  care este esențială pentru învățătura Domnului Buddha și cel mai înalt obiectiv al vieții lor, iar el știa asta. Toată tensiunea lui dispăruse și era ca un copil, scăldat în fericire, în fața lui Shri Mataji. Tânărul său asistent și-a dat seama și se bucurau de fluxul extraordinar de vibrații revărsate dinspre Shri Mataji și care veneau din Sahasrara lor. Acest domn a fost atât de copleșit de experiența realizării de sine și de transformarea imediată pe care a experimentat-o, încât a promis că va aranja ca Shri Mataji să vorbească cu toți membrii Adunării Naționale data viitoare când va veni la Bangkok (din păcate s-a dovedit a fi ultima călătorie a lui Shri Mataji în Thailanda).

Întâlnirea trebuia să dureze doar 15 minute, dar am ajuns să stăm aproximativ două ore, deoarece acest bărbat se bucura atât de mult de prezența lui Shri Mataji. Era complet în pace și, la sfârșit, a spus: „Mamă, știam că ai venit doar pentru mine, iar acum sunt în așa o pace, toate grijile mele au dispărut”… Și deodată am știut că este adevărat, Zeița venise în mod special să-și ia unul dintre copiii Săi și să-i ofere cel mai important cadou al Realizării Sinelui.

Textul original:

While visiting Thailand in 1995, Shri Mataji had an appointment with a leading Thai politician. Shri Mataji had just arrived from the plane and was taken straight to the parliament where this elderly gentleman was waiting for Her. He had only been told he would meet a very spiritual lady from India and, when he met Her, his first question was „Did you come to visit Thai temples?” to which Sri Mataji replied „No, I came to build temples in the heart of Thai people”.

This elderly politician, who was the speaker for the parliament was speechless. Shri Mataji, revealing all Her gravity as a Maha Guru gave a very brief introduction to Sahaja Yoga, speaking quickly and with astonishing authority. The gentleman and his assistant asked a few questions, but were mostly silent, maybe stunned by the unexpected turn of event. After what felt like only a couple of minutes, Sri Mataji asked permission to put Her hand on his Sahasrara chakra to give him realization.
Both Sri Mataji and this gentleman were sitting on chairs, but without waiting for his answer, Sri Mataji just stood up, walked to him and put Her hand on the top of his head, to trigger the awakening of his Kundalini.

As you know, In Thailand a person’s head is sacred and people normally not lightly allow strangers to touch their Sahasrara, so we were a bit nervous, especially because this gentleman was elderly and so highly placed in a society.

We felt the vibrations rushing even more strongly and after a few minutes this gentleman was in complete meditation. A deep peace engulfed us all and, I don’t remember how, but after some time, this politician was sitting on the floor at the feet of Shri Mataji, fully surrendering to Her. Although he was quite elder than Shri Mataji and was such an important man in Thailand, the depth of the experience made him see who She was. She had given him Self-Realization, the Self-Realization that is central to Lord Buddha’s teaching and the highest goal of our life, and he knew that. All his tension was gone, and he was just like a child, bathing in bliss in front of Shri Mataji.

His young assistant also had realization and they were enjoying the tremendous flow of vibrations pouring out of Shri Mataji and coming from their own Sahasrara. This gentleman was so overwhelmed by the experience of Self-realization and the immediate transformation he experienced, that he promised he would arrange for Sri Mataji to speak to all members of the national assembly next time She would come to Bangkok (sadly it turned out to be Shri Mataji’s last trip to Thailand).

The meeting was supposed to take only 15 minutes, but we ended up staying about two hours as this man was enjoying Shri Mataji’s presence so much. He was completely in peace, and at the end, said, „Mother I knew you came just for me, and now I am in such peace” all my worries are gone…. And suddenly we knew it was true, the Goddess had especially come to fetch one of Her children and give him the most important gift of Self-Realization.

..și mie Shri Mataji mi-a vorbit într-un fel…

Înainte de pleca spre Rusia am gândit că am și eu dreptul să-i ofer un cadou personal Mamei Divine. În minte mi-au venit acele piramide… cuburi… diverse forme din cristal artificial. Cu toate că doream un cristal sub formă de piramidă nu am găsit decat sub formă de cub de mărime potrivită. Lungul drum spre Moscova cu trenul a stricat ambalajul așa că am ezitat mult odată ajuns; să-l mai ofer.. să nu-l mai ofer…

Cum nu am găsit un ambalaj corespunzator evitam să avansez în lunga linie a sahaja-yoghinilor cu cadouri personale… dar parcă brusc, am rămas pe scenă doar eu, lidera din Rusia si Shri Mataji. Nu mai puteam da înapoi. Atunci am privit cubul neambalat! Groaznic! Undeva în interiorul cubului de cristal, perfect transparent și curat pe exterior, exista un PUNCT NEGRU, în interior.

Nu înțelegeam cum era posibil să fie așa ceva acolo… privisem cubul de nenumărate ori înainte, iar punctul nu era chiar minuscul. Punctul negru din interior apăruse cât timp am așteptat pe scenă! Lidera Rusiei deja mă anunțase și chiar îmi oferise cadou un clopoțel rusesc deosebit. Am înaintat, am oferit cubul, am făcut namaste și am coborât repede fără măcar să o privesc pe Shri Mataji.

Însă la revenirea în grup am simțit mulțimea privirilor îndreptate spre mine și nu înțelegeam de ce. Nu mai sunt sigur cine a pus întrebarea ce m-a lămurit asupra curiozității generale.

Întrebarea a fost :

-Ce ai oferit lui Shri Mataji?

-DE CE?

-Noi nu am văzut decât o LUMINĂ STRĂLUCITOARE ȚÂȘNIND DIN MÂINILE DÂNSEI!