„SPIRITUALITATE OCCIDENTALĂ SAU ORIENTALĂ?”

Odată cu revoluția mașinismului din secolul al XVIII-lea, care a condus la dezvoltarea extraordinară a producției industriale, și prin aplicarea noilor tehnici de cultivare intensivă a terenurilor, Occidentul și-a imaginat, plin de trufie, că Omul a ajuns să supună Natura, care fusese controlată – din întâia clipă a Creației Universului – de către puterile divine. Mama Pământ și Mama Natură nu mai erau vrednice de respect! Veneraţia care le fusese acordată până atunci de toate civilizațiile pre-industriale a dispărut sub cizma industriașilor și a noii lor filosofii.

Modificările culturale ce s-au produs în paralel, au înlocuit vechile cosmogonii cu noul pantheon al materialismului și al „puterii” omului, noul demiurg. Gândirea actuală e rezultatul unui sistem patriarhal, super-masculinizat, care tinde să reducă totul la o luptă pentru dominație. Iar concepția freudiană nu a făcut decât să adâncească dezastrul existent.

Noua cultură industrială reflectă disprețul pentru valorile etice fundamentale. Astfel, femeia, venerată odinioară ca Mamă, Soție, Soră, Fiică a fost redusă la un simplu obiect, fiind evaluată după criteriul atracției fizice și al sexualității. Pornografia a devenit o industrie ce o concurează pe cea a bunurilor materiale, iar prostituția fățișă, sau cea mascată sub pretextul „eliberării sexuale”, au căpătat o dezvoltare fără precedent, depășind nivelul perioadelor de decadență ale societăților antice, dispărute ca urmare a descompunerii pe care a generat-o acest fenomen.

Dar istoria se repetă: societatea „dezvoltată” dă semne manifeste ale declinului, se îndreaptă cu pași neabătuți către autodistrugere. Problemele ecologice insurmontabile sunt doar o latură a pedepsei pe care divinitatea o rezervă omenirii. Prăbușirea morală e acompaniată de amplificarea violenței (armele de distrugere în masă, războaiele, criminalitatea), de dezvoltarea toxicomaniei, de răspândirea epidemiilor (reapariția ciumei este simptomatică), de apariția maladiilor inexistente odinioară (SIDA, bacteria ucigașă), de înmulțirea fără precedent a cazurilor de cancer (în ultima vreme, creșterea incidenței cancerului pielii, datorită distrugerii stratului protector de ozon), de recrudescența bolilor venerice, a tuberculozei, alături de foametea cronică, ce se manifestă în țările subdezvoltate, de ascuțirea conflictelor de natură economică, socială, rasială, națională, etnică, religioasă și de intoleranța ce atinge formele paroxistice ale fundamentalismului și ale terorismului. Ar trebui să fim cu adevărat orbi, dacă nu am înțelege că toate aceste flageluri prevestesc Apocalipsa!

Înțelepciunea antică era fundamentată pe un sistem de valori care acordau respectul cuvenit Divinității structurate într-un Pantheon în cadrul căruia, alături de Tatăl Ceresc, forțele divine (numite „zeități”) se manifestau ca reflectare a Puterii Primordiale a Tatălui, putere reprezentată de Mama Primordială sau Universală. Creștinismul recunoaște pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiu, dar ocultează aspectul matern al divinului, respingându-l în planul secund unde îl descrie ca pe entitatea vaporoasă a Duhului Sfânt.

În pofida tabloului sumbru pe care îl prezintă ansamblul civilizației occidentale, asistăm la o tendință de atracție irezistibilă, am putea spune chiar o „fascinație” pe care cultura, filosofia, spiritualitatea orientală le exercită asupra omului modern. Fenomenul nu poate fi explicat pe cale logică, dar putem presupune că această tendință nu este altceva decât reflectarea în ființa umană a puterilor divine care acționează pentru a salva omenirea de la distrugere, așa cum s-a mai întâmplat în perioadele de criză spirituală pe care umanitatea le-a traversat și în trecut. Faptul că mulți dintre noi se orientează către spiritualitatea Orientului denotă dorința inerentă a ființei noastre către echilibru, înțelepciune și evoluție spirituală. Este reflectarea unui sentiment atavic, de nestăpânit, care tinde să restaureze în noi preeminența aspectului divin feminin și să substituie uscăciunii, sterilității pe care o conferea cultura occidentală materialistă, exacerbat masculină, suflul înviorător pe care îl aduce apa vie și eternă a spiritualității Orientului.

Prin dizolvarea complexului de superioritate al concepției occidentale, se va putea ajunge la restabilirea echilibrului între Vest și Est, Masculin și Feminin, Modern și Antic, Materie și Spirit, Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Mama.

Este, desigur, o problemă de opțiune personală, pe care însă spiritele evoluate o receptează ca pe o șansă pe care divinitatea, în imensa ei compasiune o oferă umanității aflate în pragul catastrofei iminente.