„MESAJUL UNIVERSAL AL CELOR TREI MAGI”

Cu aproape două milenii în urmă, trei bărbați înaintau prin pulberea deșertului spre Ierusalim. Ei au străbătut un drum lung, nici ușor și nici lipsit de pericole, venind de undeva de la răsărit.

Impresia produsă de cei trei în orașul sfânt a fost de așa natură încât regele i-a convocat pe cărturari și pe cei mai de seamă preoți. În termeni actuali aceasta ar echivala cu o sesiune extraordinară a Academiei și a sinodului Bisericii, solicitată de președinte.

Iisus și Ioan Botezătorul au predicat ani în șir și cuvântul lor era ascultat de mii de oameni; cu toate acestea, reacția autorităților s-a lăsat așteptată. În schimb, sosirea celor trei, care de altfel nici nu au rămas mult timp pe acele meleaguri, a provocat o replică foarte promptă și dură, care a însemnat, după cum se știe, comiterea unui infanticid de mare amploare. Această reacție disproporționată dezvăluie importanța mesajului lor.

Cei trei au afirmat că au urmat o stea (Matei 2.2). În Vechiul Testament, menționarea stelei în legătură cu profeția despre Mesia este expusă în termeni destul de vagi: „o stea răsare din Iacov” (Numeri 24.17) sau, în cel mai bun caz, aluzivi: „neamuri vor umbla în lumina Ta și împărați în strălucirea razelor Tale” (Isaia 60.3). În schimb, scrierea sfântă persană Zend Avesta arată că la nașterea de către o fecioară a Mântuitorului, numit aici Saoshyant, se va arăta o cometă. Nașterea lui Mithra fusese și ea anunțată de o stea-cometă. Diferite Shastra (1) indiene spun că această mare încarnare va veni de două ori, cu toate puterile pe pământ, în trup. Manifestarea Lui ca Shri Mahavishnu va fi vestită de o stea, iar Mama Sa, Shri Mahalakshmi, va asista la moartea Fiului divin. A doua oară va veni (sub numele de Shri Kalki) la sfârșitul vremurilor, pe un cal alb, pentru a judeca lumea, înarmat cu o sabie. Înțelegem din cele de mai sus că numele de Mahavishnu (Marele Vishnu) menționat de scripturile indiene corespundea lui Iisus Christos, Mahalakshmi era Fecioara Maria, iar Kalki desemna a doua venire a lui Iisus, ca Judecător. De altfel, în Apocalipsă putem citi: „…iată că s-a arătat un cal alb ! Cel ce stă pe el, se cheamă <> și <> și El judecă și se luptă cu dreptate” (19.11; a se vedea și 6.2). El e descris ca „Cel ce are sabia ascuțită cu două tăișuri” (2.12; a se vedea și 1.16; 2.16; 19.15,21).

În timpurile biblice numele de magi era dat preoților mezilor din Persia, a căror carte sfântă era Zend Avesta pe care am amintit-o mai sus. Din descrierea diferențiată a înfățișării lor, rezultă neîndoielnic proveniența acestor înțelepți din țări, respectiv sfere spirituale diferite, ce ar fi putut include spre exemplu și hinduismul ori budismul, situate tot la răsărit. Indicația e întărită și de faptul că ei au prezentat pruncului Iisus daruri diferite care, prin simbolismul lor, dobândeau o semnificație profundă, mai presus de materialitate. În fapt, ele reprezentau aportul moștenirii spirituale ale unor mari religii diferite de cea a evreilor. În realitate, studiile de specialitate au demonstrat că, făcând abstracție de modalitățile diferite de prezentare și de elementele suprastructurale introduse de oameni, mesajul spiritual al religiilor fundamentale nu diferă în esența sa arhetipală ce izvorăște din unicitatea lui Dumnezeu. Toate tradițiile spirituale autentice conduc la același Dumnezeu.

În lumina celor de mai sus, nu se poate trece cu vederea faptul că cei trei magi erau trimiși divini, ceea ce conferea mesajului lor o importanță cu totul specială. Astfel, Biblia însăși îndeamnă cititorul avizat către o deschidere spirituală, bazată pe reconsiderarea marilor curente spirituale ale omenirii și receptivitate sporită față de celelalte religii importante ale lumii. Dezvăluind semnificația universalității mesajului celor trei magi, Biblia relevă relația creștinismului cu celelalte mari religii pe care, urmând îndemnul Sfintei Scripturi, avem datoria să le respectăm – căci astfel respectăm izvorul lor dumnezeiesc comun – motiv pentru care este mai întâi necesar să le cunoaștem și să le înțelegem.

Sorin Voinescu

––––
(1) denumire dată scrierilor de autoritate divină.