Islam – „HAZRAT ALI” (I)
Ali a fost vărul și ginerele lui Mahomed, brațul drept al Profetului, care spunea despre el: „Ali este din mine și eu sunt din Ali”.
Mahomed l-a caracterizat astfel: „Eu sunt Cetatea Cunoașterii și Ali este Poarta ei”, indicând astfel că el este stăpânul chakrei Swadhishtan (care e sediul Cunoașterii). Fatima și Ali s-au încarnat pentru a permite deschiderea aspectului stâng al acestei chakre.
După moartea lui Mahomed, mulți fanatici au vrut să preia religia în mâinile lor și să conducă Islamul spre fanatism, în ciuda faptului că Profetul îl indicase pe Ali ca succesor.
Copilăria
Ali s-a născut în anul 600 în incinta Kaaba, unde nimeni nu se mai născuse de la fondarea ei de către Avraam, cu mii de ani înainte.
Când a văzut lumina zilei, a zărit fața lui Mahomed care l-a luat în brațe și l-a mângâiat. Cel ce l-a îmbăiat prima oară a fost Mahomed care a prezis atunci că pruncul se va ocupa de ultima sa baie, profeție care s-a îndeplinit.
Mahomed îl legăna pe genunchi și obișnuia să-i mestece hrana înainte de a i-o da. Adeseori îl culca lângă sine, iar Ali respira parfumul sfânt al suflului său și se bucura de căldura sa.
Ali era fiul lui Abu Talib, unchiul lui Mahomed care l-a apărat pe Profet de adversarii din Mecca. La vârsta de cinci ani, Mahomed și Khadidja, prima soție a Profetului, i-au propus lui Abu Talib – ținând seama de vârsta lui înaintată și de dificultățile sale materiale – să-l crească pe copil, ceea ce acesta a acceptat.
Ali a fost deci crescut împreună cu Zayd, fiul adoptiv al lui Mahomed și cele patru fiice, între care se afla Fatima.
Mai târziu, Ali scria despre copilăria sa următoarele:
„Mă ținea pe genunchii lui și mă strângea la piept pe când eram un copilaș. Îl urmam așa cum un pui de cămilă își urmează mama. În fiecare zi îmi dezvăluia una din calitățile sale, instruindu-mă și cerându-mi să fac așa. În fiecare an se retrăgea la Hira și nu putea fi văzut de nimeni, în afară de mine. Atunci nu exista decât o singură casă musulmană care adăpostea pe Trimisul Domnului, pe Khadidja și pe mine, care eram al treilea”.
Una dintre primele revelații ale Coranului i-a cerut lui Mahomed să-și anunțe familia despre Mesajul divin.
Mahomed l-a pus pe Ali, care n-avea decât treisprezece ani, să pregătească cina, în timpul căreia Profetul a spus: „Dumnezeu mi-a cerut să vă chem la El. Care dintre voi mă va seconda atunci în această lucrare, pentru a-mi fi frate, delegat și urmaș ?”
Din toată adunarea, nimeni nu a rostit un cuvânt, și pentru că nimeni nu rupea tăcerea, Ali a fost cel care, cu impetuozitatea celor treisprezece ani ai săi, a strigat: „O, Profet al lui Dumnezeu, eu te voi seconda !”
Mahomed i-a pus atunci mâna pe umăr, declarând asistenței:
„Iată pe fratele meu, pe delegatul meu, pe succesorul meu între voi. Ascultați-l și supuneți-vă lui !”.
Viziunea
Într-o zi, pe când Mahomed își termina rugăciunile, Arhanghelul Gavriil a venit să-l caute pentru a-l conduce la Kaaba, unde l-a suit pe un cal numit Buraq. Acesta l-a dus mai întâi la Ierusalim, apoi în ceruri ei văzură printre luminile cerești inscripția: „Nu există alt Dumnezeu decât Dumnezeu Cel Unic, Mahomed e Profetul Său și Ali mâna sa dreaptă”.
Căsătoria dintre Ali și Fatima
Mahomed o iubea cu o dragoste nesfârșită pe fiica sa Fatima. Avea obiceiul să se ridice și să facă unul sau doi pași în direcția Fatimei, ori de câte ori o vedea venind spre el. O întâmpina mereu cu o bucurie neascunsă. Apoi, sărutându-i mâna, o făcea să șadă în locul lui.
Ali a fost cel căruia i-a destinat mâna ei. Căsătoria a fost celebrată cu mare fast, Mahomed insistând să se organizeze un ospăț. După ceremonie, Mahomed i-a reunit pe cei doi soți pentru a le acorda oncțiunea, care niciodată nu mai fusese făcută la o altă căsătorie și care nu face parte din ritualul islamic.
Nașterea lui Hasan și Husein
După un an Fatima a dat naștere la doi fii, pe care Mahomed i-a numit, prin voință divină: Hasan (cel frumos) și Husein (micul frumos). Cei doi nepoți al Profetului erau încarnările lui Buddha și Mahavira. Mahomed a declarat că erau tinerețea paradisului și nădejdea vieții sale, și a cerut tuturor musulmanilor să-i iubească.
Ali descrie Crearea universului și a îngerilor:
El a scos universul din neant, l-a făurit din nimic, fără efort intelectual, nici experiență dobândită, nici mișcare, nici ezitare, nici premeditare.
A fixat sorocul lucrurilor, armonizându-le divergențele, percepându-le limitele, scopurile, cele asemenea și aspectele.
Apoi a degajat spațiile, distanțele, căile și cursurile cosmice și a făcut să curgă apele în valuri agitate și înalte; le-a încărcat pe aripile vânturilor furioase și ale furtunii dezlănțuite.
Apoi a poruncit vânturilor să trimită înapoi apele, să le înfrâneze și să le îmblânzească. Aerul și-a croit drum și apele s-au revărsat.
A creat apoi un vânt sterp în permanență, violent, de origine îndepărtată, pe care l-a pus să miște apa înaltă, să ridice valurile mărilor. Aceste vânturi au agitat puternic apele, le-au împrăștiat în spațiu și le-au amestecat năvalnic.
Apoi, din aceste valuri dezmembrate și înspumate, înălțate în aerul liber și în cosmosul deschis, a făurit șapte ceruri din care cel mai de jos e făcut din aburii condensați ai valurilor și cel mai înalt dintr-un acoperiș inaccesibil și dintr-o boltă sublimă care plutesc fără sprijin și fără îmbinare.
A împodobit atunci galaxiile cu astre și stele strălucitoare. Într-un firmament înstelat și mișcător, Dumnezeu a făcut să se rotească un Soare orbitor și o Lună scânteietoare.
Apoi a degajat înaltele ceruri pe care le-a populat cu îngeri de toate categoriile: unii prosternându-se fără a îngenunchea, alții îngenunchind fără a se ridica, alții în rânduri strânse sau slăvindu-L pe Dumnezeu fără a osteni; ei nu sunt supuși somnului, distracției spiritelor, oboselii corpului sau inadvertenței uitării.
Unii sunt deținătorii și confidenții revelațiilor Sale, purtătorii de cuvânt ai trimișilor, executanți ai decretelor și poruncilor; alții sunt protectorii adoratorilor Săi, ori păzitori ai porților Paradisului.”
(urmare în numărul viitor)
Djamel Metouri