Istorie – „ISTORIA ZEN” (II)
După ce l-a părăsit pe al Cincilea Patriarh, Huei-Neng s-a retras departe de lume timp de șaisprezece ani, trăind ca pustnic sau integrându-se diferitelor comunități de țărani, de negustori, de vânători, fără a lăsa să se vadă nimic din profunzimea sa interioară.
Ulterior a hotărât să pună capăt vieții sale retrase și s-a dus la Canton spre a propovădui Legea.
Confruntat cu marea lui înțelepciune și măiestrie în interpretarea Sutra, maestrul budist local Ying Tsong, a recunoscut în el pe al Șaselea Patriarh și a invitat pe toți discipolii săi să-l urmeze pe Huei-Neng.
Al Șaselea Patriarh a început atunci să-i călăuzească pe căutătorii ce veneau cu fiecare zi mai mulți, pentru a-i cere sfatul sau lămurirea învățăturilor lui Buddha.
Huei-Neng le răspundea mereu așa încât să le distrugă conceptele sau construcțiile mentale aflate în derută, și să-i apropie de calea de mijloc pentru a-i face să obțină Realizarea.
„Numai așa poate fi percepută Doctrina de Mijloc” le spunea el, reluând o noțiune taoistă.
Celor mai apropiați discipoli le preda această metodă pentru a o perpetua, astfel încât ea a devenit baza învățăturii Zen: „Când vi se pune o întrebare în forma afirmativă, răspundeți prin negativ, și invers. Dacă sunteți întrebați de un om obișnuit, vorbiți-i de un înțelept și invers.”
Celebritatea lui a crescut, iar auditoriul se lărgea cu funcționari ai guvernului, literați confucianiști, taoiști și laici, care se reuneau în grupuri mari pentru a asculta cuvintele Maestrului:
Despre realitatea lui Buddha
„Sutra spune clar că trebuie să căutăm adăpost în Buddha care este în noi și nu menționează nicidecum să ne refugiem în alți Buddha, cu atât mai mult cu cât nu există alte locuri unde să mergem dacă nu aflăm adăpost în Buddha al nostru din interior”.
„În natura voastră există un Buddha, și acest Buddha este cel real. Dacă nu e adevărat că Buddha trebuie căutat în firea noastră, unde l-am putea afla pe Buddha cel adevărat? Nu vă îndoiți că Buddha e în firea voastră, în afară de care nu poate exista nimic. Deoarece toate lucrurile sau fenomenele sunt produsul gândirii noastre. Sutra spune: <<Când activitatea mentală începe, diferite obiecte există; când activitatea mentală încetează, diferitele obiecte nu mai există>>”.
Despre non-dualitate
„Din toate lucrurile nimic nu este real; de aceea ar trebui să ne eliberăm de conceptul realității obiectelor. Oricine crede în realitatea obiectelor, e legat de acest concept care e iluzoriu. Cel care află realitatea în el însuși, știe că adevăratul spirit trebuie căutat în afara fenomenelor iluzorii”.
„Nu există diferență între un om iluminat și un ignorant. Ceea ce constituie deosebirea, e că unul își dă seama, iar celălalt nu”.
„Patima se ivește când apare falsul. De îndată ce gândirea e corectă, patima dispare. Când nu ai gânduri, nici juste, nici false, nu mai rămâne decât puritatea transparentă”.
„Cel ce merge pe Cărare ar trebui să se elibereze de toate gândurile, de cele bune, ca și de cele rele”.
Despre meditație și asceză
„În școala noastră, a medita înseamnă a dobândi o libertate absolută, a nu fi tulburat mental, oricare ar fi împrejurările exterioare, bune sau rele. A medita înseamnă a realiza, în interior, seninătatea propriei noastre naturi”.
„A căuta Iluminarea în afara lumii, este ca și cum ai căuta coarne la un iepure”.
„Concentrarea spiritului pentru a contempla puritatea este o infirmitate”.
„A te sili să fii tot timpul în postura de meditație este, din punct de vedere logic, fără folos”.
„De ce i-am impune trupului nostru fizic suferința posturii de meditație?”
Despre ființele realizate
„Celor ce au realizat propria lor natură, nu le pasă să formuleze vreun sistem, sau să se lipsească de așa ceva. Ei au deplina libertate să vină și să plece, căci s-au eliberat de toate obstacolele și de toate piedicile. Acționează în chipul potrivit după cum o cer împrejurările. Dau răspunsurile potrivite, după temperamentul celui care întreabă. Ating eliberarea, puterile psihice și Concentrarea supremă (Samadhi) care îi face capabili să îndeplinească, cu plăcere, sarcina universală arzătoare, ca și cum nu ar fi decât un joc. Așa sunt cei care au realizat propria lor natură”.
Împărăteasa Tsai Tsen l-a invitat pe maestrul de meditație să vină la palatul imperial pentru a sfătui guvernul, dar Huei-Neng a refuzat invitația pentru motive de sănătate. De altfel viața sa urma să se stingă curând. Înainte de a-și părăsi discipolii care erau mișcați până la lacrimi, i-a strâns laolaltă pentru a le da ultimele recomandări și a rostit ultimele sale cuvinte:
„El, omul ideal,
Imperturbabil și nepăsător,
Nu practică nici o virtute.
Fiind stăpân pe sine fără patimă,
Nu comite nici un păcat.
Calm și tăcut, abandonează
Ceea ce vede și ceea ce aude.
Egal și drept,
Gândirea sa nu se atașează de nimic”.
După ce a rostit acestea, s-a așezat plin de respect până la a treia veghe de noapte. Atunci le-a spus, deodată, discipolilor: „Plec acum”, apoi a murit imediat. În acel moment, în camera lui s-a răspândit un parfum ciudat și a apărut un curcubeu lunar, părând să unească cerul și pământul.
Gwen