Astrologie – „CICLURILE COSMICE” (I)
Începând cu acest număr al revistei, oferim cititorilor un serial care va dezvolta tema marilor cicluri ale evoluției.
Oamenii de știință definesc ca evoluție anorganică dezvoltarea universului fizic de la originea sa, în timp ce prin evoluție organică se înțelege dezvoltarea biologică a speciilor, de la formele unicelulare până la apogeul creației, ființa umană. Trebuie să admitem însă că în paralel cu evoluția speciilor ce a avut loc pe terenul unei lupte pentru adaptare și perfecționare biologică, s-a desfășurat și o evoluție a spiritualității, care a traversat momente de criză. Ea a fost teatrul înfruntării forțelor Binelui (pe care le definim ca elemente ce determină progresul spiritual) cu forțele Răului (înțelegând prin acestea tot ceea ce se opune evoluției spirituale). După cum arată cărțile sfinte provenind din epoci diferite în sfere culturale aparținând unor zone geografice diferite, în această înfruntare Divinitatea s-a manifestat, intervenind de câte ori a fost necesar, pentru a salva creația de la distrugere. Intervenția s-a făcut prin intermediul unor mari personalități ale vieții spirituale, în care înțelepții din antichitate au văzut manifestarea unor încarnări divine. În creștinismul primitiv al gnosticilor acestea erau desemnate ca eoni, în timp ce în hinduism erau numite avataruri.
Astronomii au descoperit fenomenul de precesie, adică rotația lentă a axei pământești, descriind un dublu con cu vârful în centrul Terrei. Datorită acesteia, Soarele, în mișcarea sa anuală, sosește la echinocții cu un mic avans în fiecare an, de unde și denumirea de precesie a echinocțiilor. Aceasta poate fi identificată ca deplasarea lentă, spre vest, a punctelor echinocțiale, produsă de mișcarea aproximativ circulară descrisă de axa terestră în jurul polilor eclipticii (= calea aparentă a mișcării Soarelui pe cer, înclinată sub un unghi de 23° 27′ față de planul ecuatorului pământesc).
Deplasarea progresivă pe ecliptică a echinocțiului vernal (de primăvară) – și a sistemului de coordonate cerești bazate pe acesta – durează circa 25.000 ani. Astrologii au divizat ecliptica, începând de la punctul vernal, în 12 sectoare de 30° (semnele zodiacale), purtând fiecare numele unei constelații. Parcurgerea unui semn zodiacal durează aproximativ 2.000 de ani. Polul nord al axei terestre, orientat acum către steaua a din Ursa Mică (steaua polară) se afla, cu 4.000 de ani în urmă, îndreptat spre steaua a din constelația Dragonului; peste circa 12.000 de ani el va fi orientat către steaua Vega din constelația Lira.
Corespunzător fenomenului de precesie, un ciclu cosmic complet cuprinde 12 perioade sau ere, denumite după semnul zodiacal.
Era Gemenilor
(c.6000 – c.4000 î.e.n.)
Această eră a fost perioada de afirmare a hinduismului timpuriu. Ea a stat sub semnul lui Rama, a șaptea încarnare a lui Vishnu(1), manifestată prin nașterea a două perechi de frați: Rama și Lakshmana, pe de o parte, Satrughna și Bharata, pe de alta. Rama însuși a avut doi fii gemeni: Lav și Kush (ceea ce concordă cu numele constelației în care se afla Soarele). Lav a mers în Rusia (de unde și numele de „slav”), în timp ce Kush s-a dus în China („Kushan” era numele vechi dat chinezilor). Cele două principii divine s-au mai încarnat ca Buddha și Mahavira, apoi ca Adi Shankaracharya și Gnyaneshwara. În alt avatar ei au fost Hassan și Hussein, cei doi fii ai Fatimei și ai lui Hazrat Ali.
Rama și frații săi s-au încarnat în Treta Yuga. În vremea respectivă a fost deschisă a patra chakra cosmică (Adi Anahath) în Virata.
Era Taurului
(c.4000 – 2000 î.e.n.)
Eonul care a guvernat-o a fost al optulea avatar, Krishna, stăpânul vitelor (Govinda). Epoca stă sub semnul taurului (Apis, ori taurul sacru Mnevis din Heliopolis, asimilat lui Ra), al vacii sfinte (Hathor, la egipteni; Surabhi ori Kamadhenu, la indieni, sau alte ipostaze venerate în alte culturi), ori al vițelului de aur (la evrei; vezi Exod 32.4), adică al credințelor politeiste care au precedat monoteismul iudaic.
Despre Krishna se spune că a trăit la sfârșitul Dvapara Yuga (Enciclopedia Universalis, Paris 1968, vol. 9, p. 711), considerată de unii autori a se fi încheiat în anul 3102 (H. Zimmer, Introducere în civilizația și arta indiană, Editura Meridiane, București 1983, p. 147). „Potrivit tradiției, Krishna a trăit în mileniul al patrulea înainte de Christos” (La grande encyclopédie, H. Lamirault & Co. , Paris, vol. 21, p. 647). În vremea sa a fost iluminată a cincea chakra (Adi Vishuddhi) a Ființei Cosmice.
Era Berbecului
(c.2000 – 1 î.e.n.)
Perioada s-a caracterizat prin apariția iudaismului monoteist, marcat de personalități spirituale de talia lui Avraam (sec. al XVIII-lea) și Moise (sec. al XIII-lea). Pe plan general, ea a însemnat manifestarea principiului universal de maestru spiritual (Adi Guru Dattatreya). Într-adevăr, în afara celor doi mari profeți evrei, înaintea erei creștine s-au încarnat Zarathustra (sec. VII sau VI), Lao Tzî (sec. VI), Confucius (sec. VI), Socrate (sec. V).
Simbolul berbecului (sau al mielului pascal) apare ca obiect al sacrificiului în loc să fie venerat ca în era precedentă, ceea ce semnifica o reacție împotriva credinței din epoca anterioară. Un alt exemplu în acest sens este cultul lui Mithra, cel care a înjunghiat taurul mitologic.
Era Peștilor
(1 – c.2000 e.n.)
Aceasta a corespuns apariției și răspândirii creștinismului. Se știe că peștele era semnul secret de recunoaștere al primilor creștini. În limba greacă, Ichtus (= pește) este compus din inițialele frazei Iisus Christos Theou Uios Soter (= Iisus Christos Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul). Dar el era, și în hinduism, simbolul Salvatorului (prima încarnare a lui Vishnu, ca pește, care l-a salvat pe Manu – echivalentul lui Noe – de la potop). Christos a ales primii ucenici dintre pescari cărora le-a spus: „Vă voi face pescari de oameni” (Matei 4.19; Luca 5.10). În Kashmir e venerat Matsyendranath (= Pescarul) care e identificat cu Boddhisattwa Avalokiteshwara, despre care se spune că a obținut starea de Yoga după ce s-a transformat în pește. Simbolul unirii (Yoga) se regăsește în reprezentarea zodiacală a semnului, sub forma a doi pești ce alcătuiesc un cuplu. Grecia antică a cunoscut și ea simbolul delfinului salvator (naufragiul lui Antion).
Venirea pe pământ a lui Iisus, în vremea întunecatei vârste de fier, Kali Yuga, a corespuns – în planul cosmic al lui Virata – cu deschiderea la scara întregii Creații a celei de-a șasea chakre (Adi Agnya).
În numărul următor va fi prezentată tranziția la ultima etapă a ciclului cosmic, era Vărsătorului. Există toate motivele să credem în contemporaneitatea acestui măreț eveniment.
Dan Costian
1) Încarnările lui Vishnu vor face subiectul altei părți a serialului nostru, când va fi expusă teoria indiană asupra ciclurilor.