Yoga și Creștinism – „YOGA ŞI RELIGIA – CĂI ALE UNIRII CU ABSOLUTUL”

„Nu ești teolog dacă nu urmezi calea unirii cu Dumnezeu”(67) (1)

Mulți cititori se vor întreba ce legătură poate exista între cei doi termeni din titlu. Aceia care rezumă yoga la aspectele sale tehnice (poziții corporale și exerciții de respirație, ca în Hatha Yoga) vor fi surprinși să afle că, în sanscrită, „yoga” înseamnă „unire”, mai precis unirea cu Dumnezeu, iar „religie” provine de la latinescul „religare”, adică „a uni”.

„Făpturile, încă din starea lor primordială, erau despărțite de Dumnezeu, îndumnezeirea, unirea cu Dumnezeu fiind scopul, împlinirea lor finală” (128). „Omul a fost creat <<ca să se îndumnezeiască>>, tinzând la unirea cu Dumnezeu” spunea Sf. Ioan Damaschinul (De fide orthodoxa II.12) (154). Sf. Grigore de Nazianz scria (Oratio XVI.9): „vor fi moștenitori ai luminii desăvârșite … aceia care se vor uni în chip total cu Duhul total(2) și aceasta va fi, cred eu, Împărăția cerească” (71). „Toate creaturile sunt …. chemate la unirea desăvârșită cu Dumnezeu care se împlinește în <<sinergie>>” (126). „Unirea se desăvârșește în <<sinergie>>(2), într-o conlucrare a omului cu Dumnezeu” (227). Sf. Dionisie arăta și el că această unire presupune „<<conlucrarea>>, acordul voințelor, deci libertatea” (126).

Spre deosebire, însă, de concepția cea mai răspândită, potrivit căreia unirea îndumnezeitoare nu poate avea loc decât după moarte, „în veacul care va să vină” (la Judecata de Apoi), dobândirea stării de yoga, obținută prin iluminare sau realizarea Sinelui, permite această unire chiar în timpul vieții.

Este oare posibil acest lucru? Lossky arăta: „Sfântul Duh (2) dăruiește dumnezeirea persoanelor umane chemate să realizeze în ele unirea îndumnezeitoare – taină care se va descoperi în veacul viitor, dar ale cărei premise se arată încă în cei care se aseamănă cu Dumnezeu” (220-221). Sf. Grigore Palama (Omilia la Schimbarea la Față) scria: „Această experiență dumnezeiască este dată fiecăruia după măsura sa și poate fi mai mult sau mai puțin mare, după vrednicia celor care o simt” (250). „Cei ce sunt vrednici ajung să vadă <<Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere>> (Marcu 9.1) încă din viața aceasta, precum au văzut-o cei trei apostoli pe Muntele Tabor” (250). Trăirea experienței îndumnezeirii e relatată, spre exemplu, de Sf. Simeon Noul Teolog și, mai aproape de zilele noastre, de Sf. Serafim din Sarov (sec. al XIX-lea)(255, 257-258), în sfera creștinismului ortodox, pentru a nu mai vorbi de cazul clasic al extazurilor sfinților (de ex. Sf. Tereza) frecvent menționate în catolicism. Dar, după cum arăta Lossky, „puține persoane, chiar printre cele mai sfinte, ajung la această stare în viața pământească” (259).

Redusă la o simplă tehnică, yoga rămâne o tentativă moartă. Yoga nu poate fi despărțită de spiritualitate, căci unirea cu Dumnezeu e de neconceput în afara credinței. „Credința … nu poate rămâne oarbă în persoanele care vin la unirea cu Dumnezeu, Duhul Sfânt(2) se face în ele principiul însuși al conștiinței lor ce se deschide din ce în ce realităților duhovnicești” (276). De aceea yoga e practicată cu succes de către cei cu credință în Dumnezeu.

(va urma)

Tudor Dan

(1) Toate citatele din acest articol (și cele ce vor urma) au fost extrase din excelentul volum „Teologia mistică a Bisericii de Răsărit” de V. Lossky, ed. Anastasia, 1993 (pagina este indicată în paranteză; sublinierile ne aparțin).
(2) Vezi articolul „Energia Kundalini – manifestare a Duhului Sfânt” care va apare în numărul viitor.