Tradiție – „SUTRELE LUI PATANJALI DESPRE YOGA”

Aforismele lui Patanjali referitoare la Sutrele Yoga sunt cuprinse în patru capitole și sunt în număr de aproximativ două sute. Se crede despre autorul acestor aforisme că este același Patanjali care a scris celebrul comentariu al aforismelor lui Panini, cunoscut sub numele de Mahabhasya sau Marele Comentariu. Tot lui i se atribuie și o lucrare importantă de medicină. Dacă acestea sunt adevărate, înseamnă că el n-a fost numai un mare gramatician și un mare filosof, ci și un valoros medic. El a făcut recomandări atât pentru trup, cât și pentru minte și spirit. Se consideră, în general, că Patanjali a trăit cu trei secole înainte de Christos.

Lui Patanjali i se atribuie legalizarea științei spirituale în India. Lucrările sale descriu o disciplină multilaterală care implică exercițiile fizice (Hatha Yoga), controlul respirației în vederea opririi gândurilor (Raja Yoga), meditația (Dhyana Yoga) – care se obține după ce mintea și-a găsit liniștea – dragostea pură față de divin (Bhakti Yoga), comportamentul etic (Karma Yoga) ca și studiul intelectual, numeroase tehnici de purificare etc. etc.
Sistemul lui era conceput pentru a-l pregăti pe aspirant prin purificarea, echilibrarea și fortificarea plexurilor și canalelor energetice, care formează corpul subtil. După cum spunea Patanjali, corpul subtil este mecanismul cu ajutorul căruia se obține realizarea Sinelui.

Sistemul Yoga al lui Patanjali constituie baza tuturor celorlalte sisteme Yoga atât de răspândite în ziua de azi. Interesant este însă faptul că el nu a intenționat ca aceste discipline să fie folosite separat excluzând unele dintre ele. Dimpotrivă, el a accentuat necesitatea unei folosiri integratoare a acestor tehnici variate, în funcție de necesitățile individuale, pentru a dobândi armonia trupului, minții și sufletului.

El nu a recomandat nici folosirea sistemelor paradoxale de „yoga sexuală” (ce eronat au fost denumite „tantrice”), atât de la modă azi, și nici dobândirea de „siddhi” (puteri oculte, cum ar fi levitația, călătoriile în astral, percepțiile extrasenzoriale). Patanjali a avertizat într-adevăr împotriva practicării lor, acestea fiind atât distrugătoare ale mecanismului subtil cât și primejdioase pentru ascensiunea căutătorului, în general.

Acest articol este o sinteză a aforismelor lui Patanjali despre Yoga, în care sunt descrise modul de pregătire și disciplinarea corpului subtil în vederea efectuării experienței de realizare a Sinelui.

Cuvântul Yoga provine din rădăcina unui verb sanscrit care înseamnă „a medita”. Alții spun că ar deriva din rădăcina unui alt cuvânt care înseamnă „a se uni”; se spune că „yoke” din engleză (a uni, a împerechea, a înjuga animale) este unul și același cuvânt cu Yoga. Ambele rădăcini sunt posibile, iar în cazul rădăcinii „a se uni”, Yoga ar însemna știința care predă metoda de unire a sufletului uman cu Dumnezeu, adică știința realizării Sinelui.

În mod esențial filosofia lui Patanjali este dualistă. Jiva ori Purusha sau identitățile umane sunt entități individuale separate care există separat de o veșnicie; la fel se întâmplă și cu Prakriti, și cu Ishwara sau Dumnezeu.

Există astfel credința în trei principii eterne coexistente: Dumnezeu, Omul și Materia. Dar omul este implicat în materie, căzut fiind din stadiul său de puritate de odinioară. Scopul Yoga este să-l elibereze pe om din plasa materiei. Dar cea mai evoluată formă de existență a materiei este mentalul – un termen care include ceea ce, din punct de vedere tehnic, se cunoaște sub numele de Manas (subconștient), Ahamkara (ego) și Buddhi (intelect).

Discipolilor lui Sankhya nu trebuia să li se spună că primul produs creat de Prakriti sau rădăcina-materie este Mahat ori Marele Principiu, adică Buddhi, după care venea Ahamkara sau principiul eu-lui, cel prin care materia poate funcționa ca „eu”; și la sfârșit Manas sau materia care era vehiculul gândului. Aceste trei vehicule – al gândului (Manas), al eu-lui (Ahamkara) și al Rațiunii Pure (Buddhi) – constituie mentalul sau forma subtilă a Materiei. Problema pe care o tratează Yoga este cea a eliberării din cătușe a acestei minți limitate.

Când omul se poate elibera de toate aceste vehicule, rămâne într-o formă proprie numită Svarupa. Ea nu e făcută din materie prakritică. Este vorba de acel trup care-i aparține omului din vremuri imemoriale, trupul în care el locuiește în Mukti (eliberare) în lumile supra-celeste. Este vorba de acel trup în care Dumnezeu Triunic acționează direct: Ishwara, Prana și Shri, sau Tatăl, Fiul și Sfântul Duh (Zeița sau divinitatea feminină). Acest Svarupa-deha este trupul adevăratei conștiințe sau ceea ce gnosticii numeau trupul lui Christos. El este corpul pur și nepieritor, corpul spiritual.

Dar când omul nu se găsește în această Formă-Proprie (Svarupa), el acționează în mod natural în vehicule inferioare, de aceea forma sa va fi dată de aceste vehicule, fie ea materie buddhică, ahamkarică sau manasică. De fapt, chiar și în psihologie, omul este reprezentat de aceeași triadă: Ahamkara (ego-ul), Buddhi (intelectul) și Manas (superego-ul, libidoul, subconștientul).

Indiferent în ce formă materială inferioară se găsește, conștiința umană este întotdeauna duală – ea e supusă pe rând plăcerii sau durerii. Plăcere sau durere, fericire sau nefericire, toate sunt semnele unei conștiințe ce funcționează doar ca mental. Conștiința Svarupa este însă dincolo de toate aceste suferințe.

Pe lângă această împărțire primară a tipurilor de conștiință în funcție de natura lor, mai există una calitativă ce cuprinde cinci elemente: (1) poate exista o conștiință adevărată a unei realități obiective – ceva ce se află în afara omului și a vehiculelor sale; (2) poate exista o conștiință eronată a realității exterioare; (3) poate fi o halucinație; (4) poate fi o non-percepție a nimic exterior, ci doar a ceea ce rămâne; (5) poate fi o retrăire a vechilor percepții. Cu alte cuvinte, conștiința privită din punct de vedere subiectiv sau emoțional conține: (I) percepții; (II) false percepții; (III) halucinații; (IV) somnul și (V) memoria.

Trebuie deci controlate atât aspectul emoțional, cât și cel intelectual al mentalului – sau Omul Triunic. Dar cum se face controlul ? Răspunsul este: prin practică statornică și prin absența atașamentului sau a pasiunii. Prin această practică (Abhyasa), urmată constant și perseverent, mentalul se va îndrepta – cu ajutorul discriminării (Viveka) – către un singur țel, adică spre obținerea stării de conștiință fără gânduri (Nirvichara).

În ceea ce privește partea emoțională a mentalului, ea poate fi controlată prin Vairagya sau absența pasiunii. Plăcere sau durere, atracție sau repulsie, iubire sau ură pot fi controlate numai prin indiferența față de lume, prin conștientizarea faptului că nimic nu merită să fie dorit, iubit sau urât, nici aici și nici în vreo altă lume. Cea mai înaltă formă de Vairagya va fi obținută când omul va înțelege că el e separat de orice vehicul prakritic și când va putea spune: „Eu nu sunt nici trup, nici dorință, nici mental, nici rațiune, nici ego – eu sunt Spiritul”.

Starea de Samadhi (sau meditația adevărată), determinată de dorința pură, de practica statornică și de absența pasiunii, cuprinde două elemente: Samaprajnata și Asamprajnata. La început omul a îndepărtat din conștiință toate impresiile externe, dar activitățile sale interne inițiate de la sine nu au încetat. La alți oameni însă, chiar și aceasta încetează.

Există unele entități a căror conștiință se află în mod natural în starea de Samadhi, pe care ele nu au dobândit-o prin vreun efort anume. Acestea sunt categoriile de ființe numite Videha și Prakritilaya. Conștiința lor e cosmică. Videha sunt Zeitățile și ele sunt eliberate (Mukta) încă de la început, dar într-o viitoare Kalpa ele pot intra în ciclul lumii. Prakritilaya sunt Adhikari Purusha, adică marii deținători ai îndatoririlor din ierarhia cosmică. Ei sunt ființele perfecte dintr-o Kalpa anterioară care au obținut realizarea Sinelui și care s-au perfecționat singure în continuare.

Videha și Prakritilaya nu au nevoie de Yoga, dar pentru entitățile obișnuite metoda de evoluție dincolo de funcțiile mentale este meditația, de aceea, pentru a deveni un bun Yoghin trebuie cultivată această capacitate.

Rapiditatea succesului depinde de forța dorinței pure a căutătorului de a ajunge la adevăr. Cea mai bună și cea mai sigură metodă de Yoga este dragostea de Dumnezeu. Iubindu-L pe Dumnezeu din toată inima veți ajunge rapid la oprirea tuturor funcțiilor mentale. Dumnezeu este un spirit neatins de tristețe, acțiune sau consecințe. El este Omniscient, este Învățătorul a tot și a toate în vecii vecilor. Numele Său mistic este OM (AUM). În trecut, înțelepții obișnuiau să recite numele OM, meditând constant asupra literelor sale și a semnificației lor; toate obstacolele în calea meditației erau astfel îndepărtate, iar Sinele interior se putea manifesta. Piedicile în calea meditației sunt letargia, hiper-activitatea și gândirea excesivă. Dar când atenția se concentrează, nu mai există nici durere sau mâhnire, nici stres, nici greutate în respirație. Pentru a obține concentrarea și pentru a îndepărta aceste obstacole, aspirantul trebuie să-și fixeze atenția pe Un Punct, Un Adevăr care există între gânduri. Desigur, cel mai înalt Adevăr este Dumnezeu, de aceea atitudinea constantă trebuie să fie cea de teamă și respect față de legile divine.

Aspirantul trebuie să-și supravegheze cu strictețe comportamentul față de alții. Când are de-a face cu ceilalți, el trebuie să manifeste dragoste și compasiune. Nu trebuie să aibă nici un fel de sentiment de gelozie față de ei și să simtă compasiune față de cei care suferă. Nu trebuie să fie aspru față de suferințele celorlalți, trebuie să fie mulțumit de cel virtuos și să-l ierte pe păcătos. Acestea sunt atributele morale pe care trebuie să încerce să le cultive.

Există totuși câteva metode speciale care pot instaura rapid starea de meditație: una dintre ele este reglarea respirației. O inspirație și o expirație uniformă duc la încetinirea asaltului gândurilor, lărgindu-se astfel spațiul dintre gânduri, acest interval constituind de fapt meditația adevărată. De asemenea, de real ajutor este fixarea atenției în diferite părți ale corpului, cum ar fi zona fontanelei (Talu) de pe cap. Prin aceste metode se dezvoltă simțurile subtile, iar atunci când practicantul dobândește cunoașterea existenței divine chiar de la sursă, îndoielile sale sunt alungate și resimte mai intens dorința de a-și urma calea.

Respectiva persoană își poate pune atenția pe câțiva mari sfinți sau înțelepți, cum au fost Zoroastru, Buddha, Christos, Mama Primordială (soția lui Shiva, care dă realizarea Sinelui) și își poate orienta devoțiunea către aceste personalități.

Prin concentrarea asupra obținerii conștiinței fără gânduri, toate impuritățile mentale sunt îndepărtate, iar mintea capătă claritatea cristalului pur care va reflecta cu adevărat și corect toate obiectele ce-i sunt prezentate. Ele nu vor mai fi imagini distorsionate, întunecate sau estompate de către ego sau condiționările individuale. Vehiculul mental va fi purificat, iar cunoașterea dobândită acum va fi cu mult mai aproape de adevăr decât oricare alta avută în trecut. Dacă mentalul este încă activ, atunci va fi totuși un element participant la această cunoaștere, iar ideile și amintirile din trecut vor nuanța această cunoaștere. Acest stadiu se numește Savitarka sau meditație combinată. Dar atunci când mintea nu reflectă decât obiectul, fără să-i adauge nimic din propriile asocieri sau înmagazinări, aceasta e conștiința pură, este Nirvichara Samadhi. În acest stadiu lumina Sinelui iluminează mintea purificată.

Aici nu este vorba doar de un cristal pur care reflectă cu fidelitate obiectele exterioare, căci el este iluminat ca de o lumină care dormitase în cel mai tainic centru al său. O astfel de minte se numește purtătoare de Adevăr.

Adevărul se află atât în interiorul cât și în exteriorul său – o revărsare de adevăr, un copac purtând fructul adevărului, o femeie din care rodește adevărul. Până în acel moment obiectele percepute de minte nu erau decât idei și deducții, numai gânduri. Acum mintea este golită și devine doar martor al obiectelor exterioare, fără analize, fără prejudecăți sau condiționări. În acest fel obiectul este cunoscut mai corect și mai în esență decât a fost înainte.

Golind creierul de ego și superego, el devine pregătit pentru experiența realizării Sinelui. Norii ego-ului și ai condiționărilor se destramă pentru a genera conștiința subtilă ce urmează realizării Sinelui. În acest stadiu al conștiinței, Nirvichara nu este decât un prim stadiu, iar creierul devine conștient de dimensiunea subtilă a energiei divine care e dincolo de simțuri. Cel care meditează poate percepe conținutul adevărului subtil al oricărui obiect prin simpla fixare a atenției pe acesta. Creierul nu mai este umbrit și menținut în ignoranță de către ego, ci e trezit la adevărata sa capacitate spirituală.

Arta Yoga constă în aducerea sub control și în purificarea celor trei vehicule inferioare ale omului: trupul, mentalul și intelectul – controlate de corpul subtil. Ultimul urmează a fi purificat și menținut sub control prin ceea ce se numește practică ascetică: trezirea de dimineață, baia, postul, suportarea privațiunilor etc., pe scurt tot ceea ce se încadrează sub numele de Tapas sau austerități. Meditația este cheia eliberării din mărginirile minții. Un om ignorant nu poate fi Yoghin. Corpul spiritual trebuie dezvoltat printr-o devoțiune totală față de Dumnezeu, deci un ateu nu poate deveni un Yoghin adevărat.

Cele trei ajutoare: austeritățile, meditația și resemnarea în fața voinței lui Dumnezeu – facilitează meditația și îndepărtează „suferința”. Termenul de „suferință” este un nume tehnic dat anumitor dezechilibre intelectuale și emoționale la care sunt supuse toate ființele. Aceste dezechilibre sunt în număr de cinci: avariția, mânia, desfrâul, egoismul și inima împietrită sau lipsa dragostei frățești.

Asanele din Hatha Yoga (poziții pentru exerciții Yoga) descrise de Patanjali au fost concepute pentru a deschide anumite canale și centre energetice. Acestea necesită supravegherea unui maestru autentic iluminat, care să aibă capacitatea de a percepe prin simțurile sale starea corpului subtil al discipolului pentru a putea localiza și a diagnostica natura blocajelor subtile, care să știe ce asane anume sunt necesare pentru a le corecta.

De aici lucrurile au degenerat în practicarea nediscriminatorie și nerațională a asanelor din Hatha Yoga așa cum recomandă pe scară largă multe „școli” și „profesori” de yoga şi care adesea nu dau nici un rezultat, practicarea lor devenind ea însăși o cauză a dezechilibrelor subtile ce pot împiedica în final procesul de realizare a Sinelui.

Trebuie să fim, de asemenea, prudenți față de numeroasele școli de yoga și de meditație, care sunt de fapt organizații orientate spre obținerea de profit. De exemplu, în Australia și în diferite țări occidentale, este comercializată în prezent pe scară largă o tehnică autointitulată „raja yoga”. Redactorii presei au fost atrași de această tehnică, deoarece susține că ar fi fidelă sistemului Raja Yoga al lui Patanjali.

Curând am descoperit că așa-zisa „raja yoga” presupunea, de fapt, o formă obscură de meditație asupra „celui de-al treilea ochi” al cărei scop erau călătoriile în astral pe alte planete și în alte dimensiuni – adică tocmai tehnicile oculte împotriva cărora ne avertizase Patanjali ! Mai mult chiar, termenul „raja yoga” inducea în eroare deoarece nu avea nici o legătură cu adevărata Raja Yoga tradițională (dar de care se profita, fără îndoială), aceasta fiind în realitate o născocire a fondatorului tehnicii, care venea din Rajahstan, India ! Există multe tehnici de Yoga și de meditație la îndemâna tuturor – a căror majoritate nu trece proba timpului și a tradiției, și a căror credibilitate nu se bazează decât pe terminologia străveche, pe câteva expresii metafizice repetate papagalicește, sau pe portretul învechit al vreunui guru îmbrăcat în costum de epocă – dar printre toate aceste flori artificiale, trebuie să existe și un trandafir adevărat pe care toate celelalte să-l fi imitat.

Vă dorim mult succes în a-l descoperi !

(articol preluat din revista „Knowledge of Reality” nr.4/l994, Australia; traducerea: prof. Manuela Toader)