„The Search for The Divine Mother”, de Gwenaël Verez
Cartea lui Gwenaël Verez, ”The Search For The Divine Mother”, dedicată de autor lui Shri Mataji Nirmala Devi, este acum disponibilă gratuit pentru iPad și poate fi descărcată și în format PDF accesând Amazon.com.
Motto-uri:
Cele mai multe religii vorbesc despre Dumnezeu la masculin.
Khalil Gibran
Pentru mine, Dumnezeu este la fel de mult Mamă ca și Tată.
Pentru a ajunge la Dumnezeul Matern,
Trebuie să luăm drumul Inimii, al Iubirii…
Tot ceea ce există,
Devi Mahatmyam
Tot ceea ce este,
Ființă sau Neființă,
Totul este în Tine!
Tu, Energie a Universului,
Cum ți-aș putea cânta slava?
“The Search for the Divine Mother” oferă o perspectivă istorică asupra religiei și spiritualității.
Multe tradiții acordă o mare importanță dimensiunii feminine a Divinității. “Ea” este Cea despre care se spune că dă Eliberarea, Renașterea spirituală, Unirea cu Sinele. Cel mai semnificativ exemplu este cunoașterea lui Kundalini în India.
Ne putem întreba de ce religiile occidentale au atribuit Divinului un caracter exclusiv masculin, patriarhal. Singura formă a Divinității, obiect de venerație, nu era feminină și maternă, cu câteva mii de ani în urmă?
Cum s-a ajuns la această eludare, la această confiscare? A fost distorsionat într-atât mesajul original al acestor religii, încât astăzi ignorăm existența Zeiței Mamă?
Și ar putea fi, poate, Era Vărsătorului, despre care se spune că va marca o schimbare a conștiinței la nivel spiritual, momentul în care Umanitatea va deveni capabilă să redescopere această conștiință a Mamei Universale?
Această carte oferă răspunsuri la aceste întrebări de actualitate.
Fragment din carte: Introducere
Căutarea Divinității este o căutare eternă. Omul caută în mod constant. Astăzi, poate mai mult decât oricând înainte, milioane de oameni caută neobosit în librării și în biblioteci, merg pe urmele pelerinilor în speranța de a găsi “Calea”.
Această creștere a numărului de căutători ai Adevărului coincide cu sporirea întrebărilor referitoare la soarta omenirii.
La începutul mileniului al treilea, planeta noastră cunoaște cel mai accentuat declin. Economiile sunt în declin ireversibil, lăsând milioane de oameni fără muncă sau mijloace de subzistență, atât în țările dezvoltate, cât și în cele descrise ca fiind “în curs de dezvoltare”. Ecosistemul ne este mediul, cu încălzirea globală și poluarea crescând într-un ritm incredibil. Cele mai multe țări au ajuns la un impas politic. Democrațiile îmbătrânite și corupte nu mai sunt privite ca modele, cetățenii lor nu sunt mai fericiți decât oamenii din alte părți. Utilizarea substanțelor interzise, a medicamentelor împotriva anxietății, a antidepresivelor și hipnoticelor mărturisesc despre suferința profundă și larg răspândită din societățile “avansate”. Dezintegrarea generală a valorilor morale face ca tânăra generație să piardă conștiința unor valori precum moralitatea. Au apărut noi boli.
Occidentul este în principal responsabil pentru aceste rele, deoarece dorințele sale neînfrânate sunt cele care au condus la exploatarea neîngrădită a resurselor planetei, conducând la dezechilibre teribile. Materialismul și raționalismul bazate în întregime pe bani au justificat dezastre la nivel mondial în toate domeniile.
De-a lungul istoriei au existat, desigur, suișuri și coborâșuri. Civilizații au sfârșit în decadență, altele s-au ridicat. Dar astăzi situația s-a schimbat, deoarece în prezent problemele se regăsesc la scară planetară, culturile au cunoscut globalizarea. Șansele de ieșire din această situație sunt slabe, pentru că nu există nicio autoritate internațională puternică. Egoismul și grupurile de presiune de orice alură împiedică soluții colective la aceste probleme. Nu a apărut nicio ideologie de merit pentru transformare socială. Democrațiile sunt incapabile de a produce oameni cu un statut moral precum cel al lui Lincoln, Martin Luther King sau Gandhi, oameni care să poată deveni modele. Schimbările de ideologie și sociale prilejuite de înlocuirea partidelor politice în urma alegerilor aduc mai degrabă noi dificultăți, în loc de a le rezolva pe cele existente.
Suntem prinși într-un vârtej de evenimente care ne îndepărtează de profunzimea ființei.
Dar căutătorii Adevărului văd un viitor diferit. Ei reflectă lumina cerească, care readuce echilibrul și fundamentează, în cele din urmă, o Epocă de Aur. Ar putea Divinul permite Creației să se prăbușească?
Singurul lucru care contează este schimbarea Umanității, transformarea noastră interioară, astfel încât să nu mai cădem din nou în greșelile obișnuite. Totul ne sugerează că ne aflăm în pragul unei prefaceri profunde. Era Vărsătorului este aici. S-a spus că secolul 21 va fi spiritual sau nu va fi deloc. Este evident că numai o putere spirituală poate aduce transformarea celor care caută progresul.
Această putere spirituală nu este așa cum ne-o imaginăm, în general. Ea nu vine de la vreun papă, mullah, rabin sau brahman. Timp de secole, astfel de personalități nu au reușit să îmbunătățească natura umană. Dacă această putere există, ea trebuie să fie disponibilă tuturor, în mod egal. Trebuie să fie universală.
Tradiții spirituale, mai ales cele din Est, încearcă să demonstreze că această putere spirituală este maternă, prin natură, și că ea există ca energie, în fiecare dintre noi. În India ea este cunoscută ca “Zeița interioară”.
Cuvântul “Zeiță” tinde să ne poarte înapoi la anii de școală, evocându-ne Zeițele antichității greco-romane: Venus, Minerva, Athena – acele figuri divine care ne apar mult prea umane. Dumnezeu este transcendent, ne spun profeții; El nu are formă umană. Și totuși, ni s-a spus de asemenea că Dumnezeu a creat omul după chipul Său!
Reprezentările multiple ale Fecioarei Maria în bisericile din întreaga lume reflectă dorul, năzuința pentru Eternul Feminin. Mama lui Iisus, asupra Căreia se revarsă devoțiunea a milioane de oameni, nu a fost niciodată, desigur, oficial considerată a fi fost o Zeiță. Canoanele credinței sunt categorice în această privință. Și totuși, Ea a urcat la Ceruri, asemenea Fiului Său, care a fost divin. Unde a intervenit atunci distincția între Cei doi? Mai ales că laudele adresate Ei o descriu ca Regină a Mântuirii, Regina Salutis, Cea care ne eliberează.
Această idee a salvării, a eliberării spirituale, este împărtășită de tradițiile cele mai vechi ale Orientului. În India, Ea, Zeița, este Cea care acordă această eliberare. Gurul, sau maestrul spiritual, este doar intermediarul, persoana care transmite această experiență spirituală. În China, Zeița compasiunii, Kuan Yin, este Cea care acordă mântuirea.
De ce, atunci, oamenii din partea noastră a planetei au atribuit Divinului caracteristici exclusiv patriarhale, pentru ultimii trei mii de ani? Cu zece mii de ani în urmă, singura formă de Divinitate, unic obiect de venerare, aici ca și în altă parte, era feminină și maternă.
Ce ne-a făcut să uităm? De ce mesajul original al creștinismului a fost deformat, eliminând cunoașterea despre Mama Divină? Nu ne vorbesc textele sacre iudeo-creștine – și nenumăratele opere de artă inspirate de ele – despre prezența voalată și tainică a Mamei Universale, ascunsă în simboluri, dar ușor de decodificat? Gnosticii și primii creștini, despre care atât de multe au ieșit la lumină prin descoperirea recentă a textelor “apocrife”, nu au venerat ei Zeița, și nu au identificat-O ei, de asemenea, cu o putere interioară capabilă să acorde eliberarea?
Cei care caută Adevărul redescoperă această realitate ascunsă. Prin aceasta, Occidentul “se întoarce” încă o dată la Calea Zeiței și, prin Ea, capătă acces la transformările Noii Ere. Ar putea fi această Epocă prezentă Epoca Mamei, după Epoca Tatălui (Yahweh) și Epoca Fiului?
Coperta: William Blake, The Pity (1795) – Tate Gallery, London
