Medicină – „MEDICINA INDIANĂ SAU MEDICINA AYURVEDICĂ”

GENERALITĂŢI

Ayurveda înseamnă știința vieții (Ayur = viață, Veda = știință, cunoaștere).

Toate principiile din alopatie (medicina clasică = tratament prin contrarii), homeopatie (tratament prin elemente asemănătoare) și naturism sunt acoperite de cele care constituie ayurveda; într-adevăr, un tratament în medicina ayurvedică va cuprinde medicamente și regimuri care pot fi similare sau contrare cauzei maladiei. În practică alopatia și homeopatia pot fi considerate ca fiind opuse în timp ce medicina ayurvedică acceptă și înglobează cele două moduri de abordare ale medicinei.

PRINCIPIUL FUNDAMENTAL

Principiul „tridoshic” reprezintă suportul medicinei ayurvedice. Dar ce înseamnă aceasta? Există trei componente de bază în sistemul fiziologic și psihologic, numite doshas (sau dhatus). Aceste doshas sunt principiile metabolice de bază, ireductibile, care guvernează întreaga structură psiho-somatică a unui organism viu. Ele se împart în Vayu sau Vata, Pitta și Kapha (Sleshma), ce au următoarele corespondențe, în ordine: „vânt” (gaz), „bilă”, „flegmă” (secreții, limfă). Totuși această traducere este aproximativă și schematică.

Nici o ființă nu poate exista dacă nu există cele trei doshas. „Normalitatea absolută” nu poate fi realizată decât printr-un echilibru perfect între activitățile și structurile celor trei doshas. În cazul unei ființe umane predominanța unei dosha dă tipul personalității, existând totuși un anumit echilibru. Într-adevăr cu toate că un dosha predomină, celelalte nu se pot situa sub un anumit nivel; dacă nu ar fi așa ființa ar înceta să existe. Deci între limita inferioară și normalul absolut există nenumărate combinări și permutări ale acestor activități, care vor genera nenumărate deviații în raport cu realitatea. Iar dacă permutările depășesc anumite limite, atunci conceptul de sănătate (Prakriti) se schimbă în concept de boală (Vrikriti).

Acest principiu tri-doshic domină toată viața de pe Pământ, de la formele cele mai simple până la ființele superioare. Pasajul următor, extras din Shri Shivatatvavaratnakara (citat la *) rezumă acest principiu.

„Sănătatea și boala, atât la plante cât și la ființele umane, se bazează pe funcțiunile (normalități și anomalii) îndeplinite de Vayu, Pitta și Kapha”. Trebuie deci înlăturată anomalia doshică. Atunci când un copac, fie mare sau mic, este firav, uscat, fără somn și de o sensibilitate anormală și nu face nici flori nici fructe, constituția sa este „vatică”. Dacă o floare sau o plantă nu poate suporta căldura soarelui, este slab colorată, are un frunziș rar și tendința de a se veșteji prematur atunci are o natură „paittică”. În schimb o plantă care s-a dezvoltat bine, are un trunchi viguros, ramuri frumoase pline de flori și de fructe, care are un diametru mare și este acoperită de plante agățătoare se spune că are o constituție „kaphaică”.

Medicina ayurvedică studiază gândurile, activitățile, experiențele, constituția ființei umane; astfel nu există nimic care să nu poată fi plasat într-unul din cele trei domenii doshice. De exemplu cuvântul soare implică apropierea de dosha Pitta, la fel ca și mânia și drogurile stimulante; bucuria, din contră, este „kaphaică”.

Echilibrul tridoshic poate fi comparat cu motorul unei mașini în mișcare. Noțiunea de mișcare nu există decât pentru că mașina este formată dintr-o caroserie (un corp). Dar corpul și mișcarea nu există decât dacă există producere sau pierdere de energie, în acest caz energia fiind produsă sub formă de căldură. Totuși pentru a controla căldura degajată în timpul mișcării mașina trebuie să furnizeze un factor anti-căldură (apa din radiator, uleiul din motor și lubrifianții). În acest exemplu dacă vom asocia mișcarea cu Vayu, căldura cu Pitta și lubrifianții cu Kapha la nivelul corpului omenesc se va înțelege mai bine echilibrul tridoshic.

În medicina modernă, medicul încearcă să descopere: „Care este tipul de boală de care suferă bolnavul?” În medicina ayurvedică, medicul încearcă să descopere tipul de personalitate căruia îi aparține bolnavul. Pentru a stabili un diagnostic, o mare atenție este acordată observației experienței și intuiției. Aceasta nu înseamnă că sunt respinse datele oferite de analizele de laborator. E bine de precizat aici că medicina ayurvedică, pe lângă miile de ierburi folosește și preparate metalice și produse animale ca moscul, fierea de bou și ambra cenușie. Problemele și îndoielile referitoare la această medicină au venit din partea medicilor occidentali necalificați care folosesc fără discernământ tratamentele cu plante, fără să aibă cunoașterea ayurvedică. În India, tendința actuală este colaborarea pozitivă între științele și tehnicile moderne și medicina ayurvedică.

* Realms of Ayurveda, ed. Pandit Shiv Sharma, Arnold-Helneman, 1979
**Shri Lalita and Shree Puja, Shri Mataji, Brahmapuri, 17 dec. 1990

Bernadette Bonnefoi