Istorie – „ISTORIA ZEN – ÎNCEPUTURILE”
La începutul secolului al VI-lea, al treilea fiu al unui rege brahman din sudul Indiei trăia o mare amărăciune văzând declinul învățăturilor lăsate de Buddha și se hotărî să plece în China pentru a predica acolo. Numele său era: BODHIDHARMA.
La sosirea sa în China, către anul 530, Bodhidharma puse bazele școlii Chan, cuvânt chinez care vine din Dhyan însemnând, în sanscrită, meditație. În secolul al XII-lea, călugării japonezi aduseră doctrina Chan în țara lor și îi puseră numele „ZEN”.
Învățătura aceasta se menține la distanță de speculațiile metafizice și de conceptele religioase în care se închidea budismul. Singurul său scop era acela de a aduce căutătorii pe Cale pentru ca ei să obțină Iluminarea.
Se cunosc puține lucruri despre Bodhidharma. Se spune că el a dat învățătura câtorva discipoli și apoi a plecat în India. Atunci i-a transmis roba sa lui Huei-Ko, succesorul său, aceasta simbolizând transmiterea doctrinei Chan. El este considerat primul patriarh Zen.
„Adevăratul motiv al venirii mele în această țară a fost să transmit Legea pentru a-i salva pe aceia care se aflau în confuzie.
O floare cu cinci petale va înflori și un fruct va apărea de la sine”.
Cele cinci petale corespund celor cinci patriarhi, toți realizați, care-i vor urma lui Bodhidharma și fructul va fi ecloziunea școlii Zen, una dintre singurele „Școli spirituale” rămasă autentică timp de secole pentru a-i salva pe căutători.
Huei-Ko era un mare erudit al culturii chineze clasice, precum și al budismului. El îl întâlnise pe Bodhidharma la 40 de ani. După ce s-a despărțit de el, nu a început imediat să predice, ci s-a ascuns în clasele de jos ale societății.
A fost persecutat de susținătorii ortodoxiei budiste. Au încercat de mai multe ori să-l otrăvească, dar nici o otravă nu avea efect asupra lui.
Va fi condamnat la moarte și executat pentru că ar fi prejudiciat pe un potentat local al budismului.
Succesorul său, Seng-Tsan, care i-a moștenit roba, a fost și el obligat să se ascundă, dar de această dată pentru a scăpa de persecuțiile împăratului din dinastia Chu împotriva budismului. El găsi în Tao-Hsin, un discipol demn de a fi succesorul său. Acesta obținu Realizarea după mai mulți ani de studiu pe lângă maestrul său.
Hong-Jen va fi succesorul lui Tao-Hsin. Se spune că a venit să-și găsească maestrul pe vremea când era doar un copil. Hong-Jen va fi primul care va apare în public și care va avea un număr important de discipoli.
Cu toate acestea, doar Huei-Neng, al șaselea și ultimul Patriarh îmbrăcat cu roba lui Bodhidharma, a putut propaga doctrina Chan drept „Calea” spirituală a Chinei, fructul florii cu cinci petale a lui Bodhidharma.
HUEI-NENG (678-712)
Huei-Neng a fost una dintre cele mai luminoase figuri ale spiritualității în China. S-a născut în 628, la distanță de aproape un secol de la sosirea lui Bodhidharma și patru secole după începuturile budismului în Imperiul de Mijloc.
Primele predici ale lui Bodhidharma nu reușiseră să cucerească inimile a prea mulți căutători. Rari erau aceia care doreau, în spiritul budismului, să dobândească Legea, Dharma și să atingă Trezirea, adică să-și stabilizeze Guru Tatwa și să obțină realizarea Sinelui.
Autoritatea școlii de meditație a fost transmisă din patriarh în patriarh, toți maeștri realizați. Al șaselea dintre ei și cu siguranță unul dintre cei mai desăvârșiți în spiritul lui Buddha a fost Huei-Neng.
ÎNTÂLNIREA DINTRE CEI DOI SFINŢI
Huei-Neng era de origine umilă. Tatăl său, care era funcționar, a fost concediat din postul său oficial și apoi a murit la puțin timp după aceea, lăsându-și soția și fiul în cea mai mare sărăcie.
Copil fiind, Huei-Neng obișnuia să vândă lemne în oraș pentru a procura bani familiei sale, până în ziua în care întâlni un om care recita o sutra (text sacru, după tradiția budistă) și care l-a sfătuit să meargă la mânăstirea din Thung Chan (Muntele Prunei Galbene), unde marele Hong-Jen, al Cincilea Patriarh Zen, dădea învățătură câtorva sute de discipoli. El economisi destui bani pentru întreținerea mamei sale și plecă la Tung Chan să aducă omagiu Patriarhului, căruia îi declară că nu avea decât un singur țel: să devină Buddha.
Hong-Jen l-a întrebat pe Huei-Neng pentru a-l pune la încercare:
„Sunteți originar din sudul țării, cum puteți spera să deveniți Buddha?”
Huei-Neng îi răspunse imediat:
„Cu toate că există oameni din sud și din nord, nordul și sudul nu se deosebesc în natura lor budică. Un om din sud este diferit din punct de vedere fizic față de sfinția voastră, dar nu e nici o diferență în ce privește natura budică”.
Se poate imagina surpriza lui Hong-Jen în fața unei asemenea îndrăzneli și a unei astfel de înțelepciuni în replica acestui tânăr discipol care avea deja în el trăsăturile unei personalități ieșite din comun.
Hong-Jen i-ar fi replicat, dar prezența altor discipoli l-a oprit. I-a cerut lui Huei-Neng să meargă la cei care muncesc. Huei-Neng a devenit bucătarul mânăstirii.
Câteva luni mai târziu, Huei-Neng s-a întâlnit întâmplător cu Patriarhul care-l luă deoparte pentru a-i mărturisi că evita să-i vorbească pentru ca ceilalți discipoli să nu fie geloși pe el și să nu-i facă rău.
ROBA LUI BODHIDHARMA
Într-o zi Hong-Jen i-a adunat pe discipoli pentru a le cere să caute Înțelepciunea Supremă în inima lor și a făcut un concurs care consta în scrierea unei strofe pe tema meritelor și a eliberării.
„Aceluia care va avea o idee de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă Natura Proprie (Spiritul) îi va fi dată roba lui Bodhidharma, semn al Patriarhatului și îi voi transmite Legea (Dharma)”.
Printre ei se afla Shen-Hsui, discipolul cel mai vechi, care era și instructor alături de Patriarh.
Pentru toată lumea era evident că Shen-Hsui va câștiga patriarhia, de aceea din respect pentru persoana lui, nimeni nu a scris strofa. Totuși, cu toate că era un căutător cinstit, Shen-Hsui nu era realizat și Hong-Jen o știa. El compuse următoarea strofă dezaprobată de Patriarh:
„Acest corp este arborele lui bodhi, *
Această inimă este ca o oglindă strălucitoare. **
Neîncetat trebuie să le curățăm
Pentru ca praful să nu se atingă de ele”.
„Stanța ta, i-a replicat Patriarhul, denotă că nu ai văzut încă ceea ce este natura ta proprie. Până acum nu ai atins decât pragul porții Iluminării, dar încă nu l-ai trecut. Pentru a atinge această supremă iluminare trebuie să fii capabil să recunoști spontan în inima ta, propria ta natură, care nefiind produsă nu poate fi murdărită”.
Două zile mai târziu, pe când un băiat trecea prin bucătării recitând cu voce tare strofa lui Shen-Hsui, Huei-Neng înțelese că acela care a compus-o nu era realizat. Neștiind nici să citească, nici să scrie, a cerut să-i fie scrisă stanța pe care el însuși a compus-o și care răspundea aceleia a lui Shen-Hsui:
„Oglinda nu are formă
Arborele Iluminării nu există.
Intrinsec, totul e vid.
Unde deci ar putea să se depună praful?”
Toți cei de faţă au fost impresionați de o asemenea transcendere a dualității. Totuși Hong-Jen nu și-a manifestat public aprobarea. A refuzat chiar strofa, obiectând că autorul ei nu ajunsese să-și cunoască propria natură. Patriarhul se duse puțin mai târziu la bucătării, unde muncea tânărul minunat și îi ceru să se întâlnească în chilia lui, la miezul nopții.
În lumina chihlimbarie a candelelor și în liniștea nopții, Hong-Jen i-a explicat lui Huei-Neng că-și realizase Propria Natură și deci era inutil ca Patriarhul să-l învețe Legea:
„Ești al Șaselea Patriarh. Să ai multă grijă de tine însuți și să dai eliberarea cât mai multor ființe sensibile (căutători-n.tr.); să răspândești și să duci mai departe învățătura. La început, când Bodhidharma a venit în China, cea mai mare parte a chinezilor nu au avut încredere în el și din această cauză și pentru a depune mărturie (asupra existenței lui Bodhidharma) această robă a fost transmisă de la un patriarh la altul. Cum roba poate fi un obiect de dispută, ești ultimul care o moștenești. Acum, părăsește acest loc cât mai repede pentru ca nimeni să nu-ți poată face vreun rău.”
Hong-Jen l-a condus până la vărsarea râului, loc prin care Huei-Neng trebuia să treacă în sudul țării și i-a dat ultimul sfat, în loc de rămas bun:
„Începând cu tine, Legea Buddha va fi larg răspândită. Trei ani după plecarea ta, eu voi părăsi această lume. Nu predica prea devreme Legea lui Buddha, căci nu e ușor de răspândit.”
*) Corpul subtil
**) Oglinda Spiritului (Atman)
Gwen