Mărturii

Mă adresez tuturor celor care caută. Ce anume? Probabil vor afla singuri.

Mă numesc Durduc-Roibu Costel, am 31 de ani, locuiesc în orașul Galați din România. Până în anul 1999 am fost o persoană care știa doar să se autodistrugă. Pe vremea aceea eram un om nemulțumit de toate și de toți. Locuiam împreună cu cea care avea să îmi devină soție în același an. Sunt un simplu muncitor.

Destinul m-a împins de pe un loc unde „ocupam” o funcție de răspundere, care îmi dădea iluzia că eu sunt mai presus de orice ordine ierarhică. Între 19 și 24 de ani am stat cocoțat pe un scaun care credeam că mi se cuvine.
În egoul meu nemărginit atunci am uitat că puterea de decizie nu-mi aparține în întregime. Așa că am „zburat” în urma unor modificări operate în schema organizatorică, la o altă uzină. Acolo a trebuit să lucrez ca simplu muncitor (ceea ce făceam de fapt și înainte, muncă fizică grea, brută). În exterior părea că acceptasem această situație, dar în interiorul meu era altceva. Eșec după eșec (nu doar pe plan profesional ci și personal), am încercat să arăt că nu-mi pasă și am început să beau din ce în ce mai mult. Deși eram un consumator de băuturi alcoolice și un fumător înrăit, înainte de această cotitură din viața mea, puneam serviciul înaintea acestor vicii. După această schimbare nu-mi mai păsa de nimeni și nimic. Astfel după 5 ani, (dintre care ultimii 3 ani I-am petrecut în compania viitoarei mele soții) ajunsesem în pragul colapsului. Eram dezgustat de propria-mi persoană și de proastele obiceiuri. Acestea îmi aduseseră starea psihică în pragul unei căderi nervoase. Și fizic mă simțeam rău. Aveam stări de amețeli și anxietate. Am hotărât să renunț la băutură. Am început să vizitez medici interniști, endocrinologi, neurologi, în speranța că un tratament medical mă va obliga să renunț la alcool și fumat astfel încât să-mi recapăt sănătatea fizică și psihică cu care mă mândream în urmă cu câțiva ani când practicam artele marțiale. Rezultatul era nul. Ca un om în pragul înecului căutam un colac de salvare. Eram foarte mândru de memoria mea.

Reîntoarcerea la artele marțiale ar fi fost o soluție, dar eram conștient că sănătatea mea nu-mi permitea pe moment acel lucru. Doream să devin stăpânul propriului meu corp, al psihicului meu și al emoțiilor mele. Din adâncul minții mele a apărut un cuvânt „yoga”. Citisem câte ceva și încercasem să practic după o broșură „Hatha yoga” pe la 14-15 ani. Aici se rezumau cunoștințele mele de yoga. În orașul meu se practică „Tantra yoga” și „Hatha yoga”, dar ceva din interiorul meu mă împiedica să accept oricare din aceste două variante. Pur și simplu, nici un om oricât de jos ar fi decăzut, așa cum simțeam că am decăzut eu nu ar fi acceptat „practicile” care se desfășurau la îndrumarea acelor „guru”.

Și într-o zi din vara anului 1999 – miracol! Am văzut un afiș mic, în care chipul luminos al unei doamne din India îi invita cu un zâmbet cald pe toți căutătorii să experimenteze, în cadrul Sahaja Yoga, Realizarea sinelui și trezirea energiei Kundalini. Alături, un alt afiș îl înfățișa pe un „mare maestru” din China care îi invita pe cei interesați la un curs de „Chy Qong”, unde aveau „să-și dezvolte puterile, să se vindece, etc.” Deși succesul era „garantat” conform celui de al doilea afiș, zâmbetul minunat și privirea caldă a Doamnei Shri Mataji Nirmala Devi mi-au încălzit sufletul.

Am hotărât atunci, pe loc, că mă voi duce la „Sahaja Yoga”. N-am ajuns atunci, și nici săptămâna următoare. Dar, pe 14 iulie 1999, mi-am luat inima în dinți și m-am dus la sala unde se țin și acum programele publice pentru toți căutătorii, în fiecare miercuri de la ora 17:30 (sala „Tenis Club Voința” de pe strada Saturn). Ajuns în sală am fost invitat să mă descalț, lucru care mi s-a părut firesc. Am văzut o doamnă din India îmbrăcată cu un sari. Nu știam că este soția unui sahaja yoghin. Așteptând începerea programului, mă tot uitam spre ușă, de unde credeam că o să apară Doamna din fotografie. În sală era un tablou al Domniei Sale, cu un zâmbet ce te învăluia cu bunătatea și căldura lui, o candelă aprinsă, bețișoare parfumate care înmiresmau aerul, și de la un casetofon, muzica tradițională indiană inunda sala cu acordurile sale. Nu mică mi-a fost uimirea când, după ce am fost invitat să mă așez pe un scaun, a ieșit în față un băiat cu ochelari care mi-a explicat că Sahaja Yoga se practică în peste 80 de țări, iar Doamna din fotografie, Shri Mataji Nirmala Devi, nu poate fi prezentă peste tot (deși călătorește foarte mult), de aceea avem fotografia dânsei pe care o folosim drept sursă de vibrații, care sunt necesare pentru trezirea energiei Kundalini din interiorul fiecărui om. (Eu mă așezasem pe jos, pentru că, văzându-i pe băieții din sală așezați turcește, am dat dovadă de bravură și i-am imitat.)

Am acceptat să experimentez metoda trezirii energiei Kundalini , care este foarte simplă. Ea se bazează pe rostirea unor afirmații, în interior, în timp ce mâna dreaptă se așază pe centrii energetici ai corpului nostru subtil. În acest timp, palma stângă rămâne așezată pe genunchi, orientată în sus, spre fotografia Doamnei. (Nu vă mai spun că tremuram din toate încheieturile, deoarece condiția mea fizică nu-mi mai permitea să stau așezat turcește.) Sperând că nu mă va studia nimeni ca pe un exponat de muzeu, cu emoții și chiar teamă, am parcurs experimentul Realizării sinelui. Încurajat fiind că nu mi se va întâmpla nimic, am reușit să nu leșin de emoții până la finalul experimentului. Întrebat dacă simt briza răcoroasă ieșind din centrul palmelor și din moalele capului am răspuns „Nu”.

Eram transpirat leoarcă, palmele îmi frigeau, iar degetul arătător al mâinii stângi era plin de „ace”, de parcă circulația sângelui s-ar fi oprit brusc și ar fi fost reluată în acel moment. Mi s-a explicat că acele simptome de căldură și „ace” se datorează unor blocaje ale centrilor energetici (care în sanscrită se numesc chakre), din corpul nostru subtil. Datorită activării energiei Kundalini, (aflată la baza coloanei vertebrale, în osul sacru), negativitățile ard, și corpul subtil se purifică. Astfel, Kundalini hrănește chakrele, care își reiau activitatea, reinstalându-se echilibrul și armonia. Sănătatea fizică, psihică, și emoțională se îmbunătățesc, permițând atenției noastre să se interiorizeze, să se orienteze asupra sinelui, a spiritului, astfel încât să putem evolua spiritual. După experiența Realizării sinelui, băieții de la sală au lucrat încercând să-mi echilibreze corpul energetic. În urma atelierului am simțit deasupra capului alternând o briză cald-rece. Am hotărât să urmez recomandările celor de la sală. Am mers pe un drum greu, pentru mine, datorită dezechilibrelor pe care le aveam în interior, în urma modului de viață pe care l-am dus, dar practicând constant metodele de purificare și meditația, (după aproximativ trei luni de la experiența Realizării sinelui, am simțit briza răcoroasă ieșind de deasupra capului. Un fir din energia Kundalini străpunsese fontanela și-mi inundase întreaga ființă de vibrații răcoroase. Am simțit pacea coborând în interiorul meu, mintea s-a liniștit, lăsându-mă în Nirvichara Samadhi (starea de conștiință fără gânduri). Pentru prima oară meditam. Acele lucruri, vicii grosiere, precum alcoolul și fumatul, au căzut unul după celălalt, fără efort de voință, ci doar prin practica, constantă a meditației și ale purificărilor practicate în Sahaja Yoga.

Acum, uitându-mă în urmă la pașii făcuți încet și nesigur, susținut și încurajat de Sahaja Yoghini, când am ajuns stăpânul propriei ființe, știu că am ales un drum ce poate părea ușor. Dar nu este așa. Acum lupt cu alte tare din interiorul meu: mânia, avariția, neîncrederea, ura, vorbirea brutală, lipsită de blândețe, dar, prin șansa oferită de metoda Sahaja Yoga, grație Doamnei Shri Mataji Nirmala Devi, susținut, înconjurat de iubirea celorlalți sahaja yoghini și a celei care a mi-a devenit soție și a ales să urmeze aceeași cale, sunt un om binecuvântat de Dumnezeu.

Vă doresc același lucru și vouă tuturor căutătorilor. Experimentați metoda trezirii energiei Kundalini și, Dumnezeu să vă binecuvânteze!