Cartea lui Gwenaël Verez, ”The Search For The Divine Mother”, dedicată de autor lui Shri Mataji Nirmala Devi, este acum disponibilă gratuit pentru iPad şi poate fi descărcată şi în format PDF accesând Amazon.com.
Motto-uri:
Cele mai multe religii vorbesc despre Dumnezeu la masculin.
Pentru mine, Dumnezeu este la fel de mult Mamă ca şi Tată.
Pentru a ajunge la Dumnezeul Matern,
Trebuie să luăm drumul Inimii, al Iubirii...
Khalil Gibran
Tot ceea ce există,
Tot ceea ce este,
Fiinţă sau Nefiinţă,
Totul este în Tine!
Tu, Energie a Universului,
Cum ţi-aş putea cânta slava?
Devi Mahatmyam
“The Search for the Divine Mother” oferă o perspectivă istorică asupra religiei şi spiritualităţii.
Multe tradiţii acordă o mare importanţă dimensiunii feminine a Divinităţii. “Ea” este Cea despre care se spune că dă Eliberarea, Renaşterea spirituală, Unirea cu Sinele. Cel mai semnificativ exemplu este cunoaşterea lui Kundalini în India.
Ne putem întreba de ce religiile occidentale au atribuit Divinului un caracter exclusiv masculin, patriarhal. Singura formă a Divinităţii, obiect de veneraţie, nu era feminină şi maternă, cu câteva mii de ani în urmă?
Cum s-a ajuns la această eludare, la această confiscare? A fost distorsionat într-atât mesajul original al acestor religii, încât astăzi ignorăm existenţa Zeiţei Mamă?
Şi ar putea fi, poate, Era Vărsătorului, despre care se spune că va marca o schimbare a conştiinţei la nivel spiritual, momentul în care Umanitatea va deveni capabilă să redescopere această conştiinţă a Mamei Universale?
Această carte oferă răspunsuri la aceste întrebări de actualitate.
Fragment din carte:
Introducere
Căutarea Divinităţii este o căutare eternă. Omul caută în mod constant. Astăzi, poate mai mult decât oricând înainte, milioane de oameni caută neobosit în librării şi în biblioteci, merg pe urmele pelerinilor în speranţa de a găsi “Calea”.
Această creştere a numărului de căutători ai Adevărului coincide cu sporirea întrebărilor referitoare la soarta omenirii.
La începutul mileniului al treilea, planeta noastră cunoaşte cel mai accentuat declin. Economiile sunt în declin ireversibil, lăsând milioane de oameni fără muncă sau mijloace de subzistenţă, atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele descrise ca fiind “în curs de dezvoltare”. Ecosistemul ne este mediul, cu încălzirea globală şi poluarea crescând într-un ritm incredibil. Cele mai multe ţări au ajuns la un impas politic. Democraţiile îmbătrânite şi corupte nu mai sunt privite ca modele, cetăţenii lor nu sunt mai fericiţi decât oamenii din alte părţi. Utilizarea substanţelor interzise, a medicamentelor împotriva anxietăţii, a antidepresivelor şi hipnoticelor mărturisesc despre suferinţa profundă şi larg răspândită din societăţile “avansate”. Dezintegrarea generală a valorilor morale face ca tânăra generaţie să piardă conştiinţa unor valori precum moralitatea. Au apărut noi boli.
Occidentul este în principal responsabil pentru aceste rele, deoarece dorinţele sale neînfrânate sunt cele care au condus la exploatarea neîngrădită a resurselor planetei, conducând la dezechilibre teribile. Materialismul şi raţionalismul bazate în întregime pe bani au justificat dezastre la nivel mondial în toate domeniile.
De-a lungul istoriei au existat, desigur, suişuri şi coborâşuri. Civilizaţii au sfârşit în decadenţă, altele s-au ridicat. Dar astăzi situaţia s-a schimbat, deoarece în prezent problemele se regăsesc la scară planetară, culturile au cunoscut globalizarea. Şansele de ieşire din această situaţie sunt slabe, pentru că nu există nicio autoritate internaţională puternică. Egoismul şi grupurile de presiune de orice alură împiedică soluţii colective la aceste probleme. Nu a apărut nicio ideologie de merit pentru transformare socială. Democraţiile sunt incapabile de a produce oameni cu un statut moral precum cel al lui Lincoln, Martin Luther King sau Gandhi, oameni care să poată deveni modele. Schimbările de ideologie şi sociale prilejuite de înlocuirea partidelor politice în urma alegerilor aduc mai degrabă noi dificultăţi, în loc de a le rezolva pe cele existente.
Suntem prinşi într-un vârtej de evenimente care ne îndepărtează de profunzimea fiinţei.
Dar căutătorii Adevărului văd un viitor diferit. Ei reflectă lumina cerească, care readuce echilibrul şi fundamentează, în cele din urmă, o Epocă de Aur. Ar putea Divinul permite Creaţiei să se prăbuşească?
Singurul lucru care contează este schimbarea Umanităţii, transformarea noastră interioară, astfel încât să nu mai cădem din nou în greşelile obişnuite. Totul ne sugerează că ne afăm în pragul unei prefaceri profunde. Era Vărsătorului este aici. S-a spus că secolul 21 va fi spiritual sau nu va fi deloc. Este evident că numai o putere spirituală poate aduce transformarea celor care caută progresul.
Această putere spirituală nu este aşa cum ne-o imaginăm, în general. Ea nu vine de la vreun papă, mullah, rabin sau brahman. Timp de secole, astfel de personalităţi nu au reuşit să îmbunătăţească natura umană. Dacă această putere există, ea trebuie să fie disponibilă tuturor, în mod egal. Trebuie să fie universală.
Tradiţii spirituale, mai ales cele din Est, încearcă să demonstreze că această putere spirituală este maternă, prin natură, şi că ea există ca energie, în fiecare dintre noi. În India ea este cunoscută ca “Zeiţa interioară”.
Cuvântul “Zeiţă” tinde să ne poarte înapoi la anii de şcoală, evocându-ne Zeiţele antichităţii greco-romane: Venus, Minerva, Athena – acele figuri divine care ne apar mult prea umane. Dumnezeu este transcendent, ne spun profeţii; El nu are formă umană. Şi totuşi, ni s-a spus de asemenea că Dumnezeu a creat omul după chipul Său!
Reprezentările multiple ale Fecioarei Maria în bisericile din întreaga lume reflectă dorul, năzuinţa pentru Eternul Feminin. Mama lui Iisus, asupra Căreia se revarsă devoţiunea a milioane de oameni, nu a fost niciodată, desigur, oficial considerată a fi fost o Zeiţă. Canoanele credinţei sunt categorice în această privinţă. Şi totuşi, Ea a urcat la Ceruri, asemenea Fiului Său, care a fost divin. Unde a intervenit atunci distincţia între Cei doi? Mai ales că laudele adresate Ei o descriu ca Regină a Mântuirii, Regina Salutis, Cea care ne eliberează.
Această idee a salvării, a eliberării spirituale, este împărtăşită de tradiţiile cele mai vechi ale Orientului. În India, Ea, Zeiţa, este Cea care acordă această eliberare. Gurul, sau maestrul spiritual, este doar intermediarul, persoana care transmite această experienţă spirituală. În China, Zeiţa compasiunii, Kuan Yin, este Cea care acordă mântuirea.
De ce, atunci, oamenii din partea noastră a planetei au atribuit Divinului caracteristici exclusiv patriarhale, pentru ultimii trei mii de ani? Cu zece mii de ani în urmă, singura formă de Divinitate, unic obiect de venerare, aici ca şi în altă parte, era feminină şi maternă.
Ce ne-a făcut să uităm? De ce mesajul original al creştinismului a fost deformat, eliminând cunoaşterea despre Mama Divină? Nu ne vorbesc textele sacre iudeo-creştine - şi nenumăratele opere de artă inspirate de ele – despre prezenţa voalată şi tainică a Mamei Universale, ascunsă în simboluri, dar uşor de decodificat? Gnosticii şi primii creştini, despre care atât de multe au ieşit la lumină prin descoperirea recentă a textelor “apocrife”, nu au venerat ei Zeiţa, şi nu au identificat-O ei, de asemenea, cu o putere interioară capabilă să acorde eliberarea?
Cei care caută Adevărul redescoperă această realitate ascunsă. Prin aceasta, Occidentul “se întoarce” încă o dată la Calea Zeiţei şi, prin Ea, capătă acces la transformările Noii Ere. Ar putea fi această Epocă prezentă Epoca Mamei, după Epoca Tatălui (Yahweh) şi Epoca Fiului?
