Începând cu acest număr al revistei, oferim cititorilor un serial care va dezvolta tema marilor cicluri ale evoluţiei.
Oamenii de ştiinţă definesc ca evoluţie anorganică dezvoltarea universului fizic de la originea sa, în timp ce prin evoluţie organică se înţelege dezvoltarea biologică a speciilor, de la formele unicelulare până la apogeul creaţiei, fiinţa umană. Trebuie să admitem însă că în paralel cu evoluţia speciilor ce a avut loc pe terenul unei lupte pentru adaptare şi perfecţionare biologică, s-a desfăşurat şi o evoluţie a spiritualităţii, care a traversat momente de criză. Ea a fost teatrul înfruntării forţelor Binelui (pe care le definim ca elemente ce determină progresul spiritual) cu forţele Răului (înţelegând prin acestea tot ceea ce se opune evoluţiei spirituale). După cum arată cărţile sfinte provenind din epoci diferite în sfere culturale aparţinând unor zone geografice diferite, în această înfruntare Divinitatea s-a manifestat, intervenind de câte ori a fost necesar, pentru a salva creaţia de la distrugere. Intervenţia s-a făcut prin intermediul unor mari personalităţi ale vieţii spirituale, în care înţelepţii din antichitate au văzut manifestarea unor încarnări divine. În creştinismul primitiv al gnosticilor acestea erau desemnate ca eoni, în timp ce în hinduism erau numite avataruri.
Astronomii au descoperit fenomenul de precesie, adică rotaţia lentă a axei pământeşti, descriind un dublu con cu vârful în centrul Terrei. Datorită acesteia, Soarele, în mişcarea sa anuală, soseşte la echinocţii cu un mic avans în fiecare an, de unde şi denumirea de precesie a echinocţiilor. Aceasta poate fi identificată ca deplasarea lentă, spre vest, a punctelor echinocţiale, produsă de mişcarea aproximativ circulară descrisă de axa terestră în jurul polilor eclipticii (= calea aparentă a mişcării Soarelui pe cer, înclinată sub un unghi de 23° 27' faţă de planul ecuatorului pământesc).
Deplasarea progresivă pe ecliptică a echinocţiului vernal (de primăvară) - şi a sistemului de coordonate cereşti bazate pe acesta - durează circa 25.000 ani. Astrologii au divizat ecliptica, începând de la punctul vernal, în 12 sectoare de 30° (semnele zodiacale), purtând fiecare numele unei constelaţii. Parcurgerea unui semn zodiacal durează aproximativ 2.000 de ani. Polul nord al axei terestre, orientat acum către steaua a din Ursa Mică (steaua polară) se afla, cu 4.000 de ani în urmă, îndreptat spre steaua a din constelaţia Dragonului; peste circa 12.000 de ani el va fi orientat către steaua Vega din constelaţia Lira.
Corespunzător fenomenului de precesie, un ciclu cosmic complet cuprinde 12 perioade sau ere, denumite după semnul zodiacal.
Era Gemenilor
(c.6000 - c.4000 î.e.c.)
Această eră a fost perioada de afirmare a hinduismului timpuriu. Ea a stat sub semnul lui Rama, a şaptea încarnare a lui Vishnu(1), manifestată prin naşterea a două perechi de fraţi: Rama şi Lakshmana, pe de o parte, Satrughna şi Bharata, pe de alta. Rama însuşi a avut doi fii gemeni: Lav şi Kush (ceea ce concordă cu numele constelaţiei în care se afla Soarele). Lav a mers în Rusia (de unde şi numele de "slav"), în timp ce Kush s-a dus în China ("Kushan" era numele vechi dat chinezilor). Cele două principii divine s-au mai încarnat ca Buddha şi Mahavira, apoi ca Adi Shankaracharya şi Gnyaneshwara. În alt avatar ei au fost Hassan şi Hussein, cei doi fii ai Fatimei şi ai lui Hazrat Ali.
Rama şi fraţii săi s-au încarnat în Treta Yuga. În vremea respectivă a fost deschisă a patra chakra cosmică (Adi Anahath) în Virata.
Era Taurului
(c.4000 - 2000 î.e.c.)
Eonul care a guvernat-o a fost al optulea avatar, Krishna, stăpânul vitelor (Govinda). Epoca sta sub semnul taurului (Apis, ori taurul sacru Mnevis din Heliopolis, asimilat lui Ra), al vacii sfinte (Hathor, la egipteni; Surabhi ori Kamadhenu, la indieni, sau alte ipostaze venerate în alte culturi), ori al viţelului de aur (la evrei; vezi Exod 32.4), adică al credinţelor politeiste care au precedat monoteismul iudaic.
Despre Krishna se spune că a trăit la sfârşitul Dvapara Yuga (Enciclopedia Universalis, Paris 1968, vol.9, p.711), considerată de unii autori a se fi încheiat în anul 3102 (H.Zimmer, Introducere în civilizaţia şi arta indiană, Editura Meridiane, Bucureşti 1983, p.147). "Potrivit tradiţiei, Krishna a trăit în mileniul al patrulea înainte de Christos" (La grande encyclopédie, H.Lamirault et Co. ,Paris, vol.21, p.647). În vremea sa a fost iluminată a cincia chakra (Adi Vishuddhi) a Fiinţei Cosmice.
Era Berbecului
(c.2000 - 1 î.e.c.)
Perioada s-a caracterizat prin apariţia iudaismului monoteist, marcat de personalităţi spirituale de talia lui Avraam (sec. al XVIII-lea) şi Moise (sec. al XIII-lea). Pe plan general, ea a însemnat manifestarea principiului universal de maestru spiritual (Adi Guru Dattatreya). Într-adevăr, în afara celor doi mari profeţi evrei, înaintea erei creştine s-au încarnat Zarathustra (sec. VII sau VI), Lao Tzî (sec. VI), Confucius (sec. VI), Socrate (sec. V).
Simbolul berbecului (sau al mielului pascal) apare ca obiect al sacrificiului în loc să fie venerat ca în era precedentă, ceea ce semnifica o reacţie împotriva credinţei din epoca anterioară. Un alt exemplu în acest sens este cultul lui Mithra, cel care a înjunghiat taurul mitologic.
Era Peştilor
(1 - c.2000 e.c.)
Aceasta a corespuns apariţiei şi răspândirii creştinismului. Se ştie că peştele era semnul secret de recunoaştere al primilor creştini. În limba greacă, Ichtus (= peşte) este compus din iniţialele frazei Iisus Christos Theou Uios Soter (= Iisus Christos Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul). Dar el era, şi în hinduism, simbolul Salvatorului (prima încarnare a lui Vishnu, ca peşte, care l-a salvat pe Manu - echivalentul lui Noe - de la potop). Christos a ales primii ucenici dintre pescari cărora le-a spus: "Vă voi face pescari de oameni" (Matei 4.19; Luca 5.10). În Kashmir e venerat Matsyendranath (= Pescarul) care e identificat cu Boddhisattwa Avalokiteshwara, despre care se spune că a obţinut starea de Yoga după ce s-a transformat în peşte. Simbolul unirii (Yoga) se regăseşte în reprezentarea zodiacală a semnului, sub forma a doi peşti ce alcătuiesc un cuplu. Grecia antică a cunoscut şi ea simbolul delfinului salvator (naufragiul lui Antion).
Venirea pe pământ a lui Iisus, în vremea întunecatei vârste de fier, Kali Yuga, a corespuns - în planul cosmic al lui Virata - cu deschiderea la scara întregii Creaţii a celei de-a şasea chakre (Adi Agya).
În numărul următor va fi prezentată tranziţia la ultima etapă a ciclului cosmic, era Vărsătorului. Există toate motivele să credem în contemporaneitatea acestui măreţ eveniment.
Dan Costian
1) Încarnările lui Vishnu vor face subiectul altei părţi a serialului nostru, când va fi expusă teoria indiană asupra ciclurilor.
